Preotul Vasile Istrate - Jurnal pastoral - „Zbor spre adâncuri”

   Așa își întitulează preotul Vasile Istrate Jurnalul pastoral, ținut în perioada când și-a început misiunea pastorală în Parohia ortodoxă din Budești.

   Pătruns în lumea preoției după ce a avut și alte îndeletniciri, Vasile Istrate, fost elev în ciclul gimnazial la Școala generală din Budești, își notează conștiincios impactul pe care îl are noua sa misiune asupra ființei sale, trăind intens   ...   „zboruri spre Lumină și căderi din înalturi”, încercând    ...   „Să nu faci tot ce poți, să nu crezi tot ce auzi, și să nu spui tot ce știi”, învățînd din multe situații întâlnite   ...   „să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă”. Prin Jurnal, preotul Vasile Istrate a voit să realizeze pentru el   ...   „o disciplinare a spiritului   ...   o întrupare a gândului de-o clipă”, să caute o potecă spre Dumnezeu, potecă pe care să apuce cât mai mulți credincioși. În viziunea preotului Vasile Istrate   ...   „zborul spre adâncuri” este de fapt, zborul spre propriul tău adânc, care atent explorat îți poate aduce împliniri, îți oferă posibilitatea să înțelegi mai bine învățăturile creștine, să le pătrunzi sensurile fiind condus de o călăuză competentă și bine informată, să reflectezi prin puterea proprie ce poți face în viața pământească.

   Început în Parohia ortodoxă din Budești, „Zborul spre adâncuri” al preotului Vasile Istrate, a continuat la Biserica cu Hramul Sf. Ilie din Cluj-Napoca unde a fost transferat prin concurs, și unde cred că   „zorul a rămas”.

   Sărbătoarea Hramului bisericii din Budești de anul trecut, mi-a permis o reântâlnire plăcută cu preotul Vasile Istrate la care am observat aceeași privire sclipitoare, aceleași gesturi, mai ales cu mâna dreaptă, și expresia   ...   „incredibil, dar adevărat !”. Trecerea anilor se văd pe trăsăturile feței, pe barba și părul cu multe fire cărunte, pe îndemânarea cu care mânuiește tot mai des penelul și potrivește culorile, dar și pe felul cum   ...  „ sculptează cuvintele” asociindu-le în fraze cu multe înțelesuri. Anexez o „dovadă” publicată în ziarul județean „Răsunetul”   ...   „Inima  ta”   ...   „inima ta e un nor de aripi albe / plutind în mine / în gândurile mele / inima ta topește orice întuneric / ca un bulgăr de lumină / rostogolit în abis / inima ta e o rană sub cămașa mea / ruptă la piept / sângerând tihnit ca o ploaie fierbinte de vară”.

   Multe ar mai fi de spus după ce citești „Zbor spre adâncuri”, dar,  cinstite și iubite părinte, mi-e frică să nu greșesc cu ceva,   ...   iar dacă am făcut-o, îndreptați dumneavoastră, dar vorba cronicarului   „cu  blândețe !”.