Pr. Vasile Beni: Cum am vrut să mă fac sfânt!

Dragii noştri credincioşi!


      Este titlul pe care l-am dat predicii la Duminica Tuturor Sfinţilor, titlu care nu îmi aparţine, ci este a unei cărţi scrise de Virgil Gheorghiu care a fost fiu de preot, provenind dintr-o familie cu mai mulţi copii, dintr-un sat de munte din jurul Neamţului.

       Cei mai în vârstă ştiţi şi vă aduceţi aminte cât de greu a fost în vechime ca părinţii să-şi poată purta copiii la şcoală. Cu atât mai mult cei care aveau mai mulţi copii.

Ceea ce ne impresionează din viaţa copilăriei lui Virgil este faptul că l-a întrebat pe tatăl său, atunci când a văzut că toţi fraţii şi surorile au o zi onomastică, de ce nu i-a pus şi lui un nume de sfânt.

Iar tatăl i-a răspuns: „Eu şi mama ta ne-am gândit să te dăm la şcoală, să ai o şansă în plus faţă de fraţii tăi! Ţi-am pus numele unui mare scriitor şi poet latin   Virgiliu, autor al epopeii în versuri Aeneis („Eneida”), considerată epopeea națională romanilor. Mă bucur că ai dorinţa aceasta a sfinţeniei şi că nu porţi numele unui sfânt. Dar să nu uiţi că ai şansa ca prin viaţa pe care o vei duce, poţi şi tu să devii un sfânt.

Cartea chiar aşa se numeşte "Cum am vrut să mă fac sfânt”. Şi l-a întrebat pe tatăl său ce să facă pentru a deveni sfânt. Acesta i-a spus că tot ce trebuie să facă este să facă bine şi să-şi iubească duşmanii.

Dar aici a intervenit o mare problemă: Virgil constată că nu are niciun duşman. „Şi rugăciunea mea cea mai arzătoare este să am cel puţin unul, şi cât mai repede cu putinţă”.

E amuzant să afli cum un copil de 7 ani caută să îşi facă apariţia un duşman în viaţa lui pentru a-l iubi. Trece ceva timp şi în sfârşit duşmanul mult visat apare, însă Virgil constată că nu îl poate iubi. Dar odată ce neînţelegerea este rezolvată, acest prim duşman se transformă în prieten în scurt timp, Virgil înţelegând că pentru a deveni sfânt trebuie să-i iubim şi să-i înţelegem pe oameni aşa cum sunt.

Câteva lucruri pe care dacă  le facem în fiecare zi ne pot apropia de sfinţenie

Încă de la început trebuie să spunem că nu există o reţetă prin care putem  să devenim sfinţi, dar faptele pe care noi le facem ne pot trece în rândul sfinţilor.

Pentru că sfinți au existat și există în istorie de toate categoriile: învățați și neînvățați, bogați și săraci, cuvioși, mucenici, militari sau conducători. Ba, chiar şi dintre cei care la început au dus o viaţă păcătoasă, dar care, întorcându-se şi făcând fapte bune, au ajuns ca numele lor să fie înscrise în calendarul creştin.

Toți putem face mici pași spre sfințenie în fiecare zi, pentru că sfinţenia nu se face de azi pe mâine. Dar prin stăruinţă şi străduinţă putem să facem binele. Iar pentru a argumenta cele spuse, mă opresc la câteva exemple:

a. Dacă nu putem ajuna, să încercăm să postim. Dacă nu putem posti trupeşte, să încercăm să postim sufleteşte.

b. Dacă nu putem face bine, să încercăm să nu facem rău.

c. Dacă nu putem să facem pace, să încercăm măcar să nu aducem tulburare.

e. Dacă nu putem ajuta cu fapta, să ajutăm măcar cu vorba, și de nu putem nici cu vorba, măcar să nu punem piedici.

fDacă nu putem să devenim sfinţi, să încercăm să devenim oameni!

Pentru că omul care face binele duce o viaţă de sfinţenie. Amin!

Pr. Vasile Beni

 

 

 

 

 


 

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5