În „Poiana lui Iocan” de la Corvineşti

 
 
La ora 10, ne întâlnim toţi la Căminul Cultural, sună aproape poruncitor vocea primarului Vasile Encean. E chiar o poruncă, ţinând seama că a fost dată, la biserică, după slujba duminicală. A devenit chiar o obişnuinţă ca „poruncile” care interesează comunitatea să fie comunicate duminica sau în sărbători, în faţa bisericii, când lumea este prezentă. Şi, la ora fixată, primarul, cu o geantă plină cu documente, ajunge la locaţia anunţată, se aşază la o masă improvizată, un fel de prezidiu, din care singur face parte. Începe discuţia cu sătenii. Sunt în Cămin (o adevărată Casă de Cultură, Vasile Encean, primarul, punându-şi „sigiliul pe modernizarea acestuia”) vreo 300 de suflete. Din fiecare casă câte unul. Dar şi mai mulţi, fiindcă întâlnirea cu edilul şef aduce noutăţi. Se transmit documentele de impozitare pentru 2015. Sute de astfel de acte sunt distribuite, nominal, celor din sală. Impozite pe case, terenuri, mijloace de transport, amenzi sunt trecute pe documentele respective. Discuţiile continuă, temele sunt diverse. Consilierul Giurca, un fel de Moromete modern, ştie totul. Nu-i scapă nimic. A fost şi primar, şi preşedinte, şi consilier, şi mai marele cu Asociaţia Crescătorilor de Bovine. În Corvineşti, bătrânii sunt încă baza activităţilor, ei mai cresc în jur de 300 bovine. Şi nu întâmplător, fiindcă ei, producătorii de lapte, au o relaţie mai specială cu procesatorul din Lechinţa, firma Lech Lacto, care i-a „sponsorizat” cândva cu un bazin şi un tanc de răcire. Satul, asfaltat în întregime, comunică prin mijloace moderne. Dacă în urmă cu câţiva ani presa scrisă era sursa principală de informare, acum datele s-au schimbat. Fermierii şi, deopotrivă gospodinele, comunică prin internet, vreo 150, prin telefonul fix peste 200 (celular este în fiecare casă), iar televizorul este nelipsit. Prietenul meu din tinereţe, Relu, ajuns consilier bisericesc, nu uită să-mi spună că au ridicat, în câteva luni, o casă parohială pentru noul preot sosit în sat (după trecerea la cele veşnice a vrednicului d e pomenire Ioan Peştina), care a costat până acum vreo 4 miliarde lei vechi. Am avut noroc cu „laptele” ,cu zootehnia, fiindcă de aici au ieşit banii necesari, îmi spunea acesta. 

 

....................................................................

Din respect pentru cititorii noştri, care dau zilnic 1 leu pe ziar, acest material poate fi citit integral numai în ediţia tipărită. 

 

 

Comentarii

03/02/15 10:06
tac

Sunt curios dacă a participat și consiliera primarului. Faină femeie.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5