Părintele Vasile Beni: Sfântul Gheorghe - un exemplu practic de mărturisire a credinței

Dragii noștri credincioși!

          Învățătura noastră de credință ortodoxă o mărturisim în mod teoretic de fiecare dată atunci când rostim Crezul. Simbolul Credinţei sau Crezul este înfăţişarea pe scurt a învăţăturii pe care creştinul trebuie s-o cunoască; s-o primească cu credinţă şi s-o mărturisească. Simbolul de Credinţă se numeşte Niceo-Constantinopolitan, sau de la Niceea şi Constantinopol. Acest Simbol de Credinţă a fost alcătuit de primele două Sinoade ecumenice: cel de la Niceea, în anul 325, şi cel de la Constantinopol, în anul 381. Cel dintâi, prin cei 318 sfinți Părinţi care au luat parte la el, a statornicit primele şapte articole, care se ocupă cu învăţătura despre Dumnezeu-Tatăl şi despre Dumnezeu-Fiul întrupat pentru a noastră mântuire, adică despre Domnul nostru Iisus Hristos Mântuitorul. Al doilea Sinod ecumenic, prin cei 150 de sfinți Părinţi, a statornicit ultimele cinci articole, care se ocupă cu învăţătura despre Dumnezeu – Sfântul Duh, sfânta Biserică, sfintele Taine, învierea morţilor şi viaţa veşnică.

       Ziua de 23 aprilie a fiecărui an este înscrisă în calendarul Bisericii noastre ca fiind ziua în care se pomenește Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, care ne oferă un exemplu practic de mărturisire a credinței.

        Originar din Capadocia, tânărul Gheorghe a urmat cariera tatălui său, intrând în armata imperială. Graţie comportamentului şi inteligenţei sale a fost avansat – la numai 30 ani – la rangul de tribun, rang echivalent gradului de colonel, iar mai apoi la rangul de comite, echivalent cu titlul de conte. 

     Persecuţiile iniţiate în timpul lui Diocleţian au fost continuate de Galeriu (305-311), autorul moral al edictelor lui Diocleţian şi Liciniu (308-324). În acest context, Sfântul Gheorghe a ales să îşi mărturisească public credinţa. La un mare consiliu împărătesc, la care au luat parte cei mai înalți slujbași ai împăratului Diocleţian, a participat și generalul Gheorghe și aici s-a pus și problema creștinilor, care să fie pedepsiți pentru că cred și îl cinstesc pe  Hristos. Atunci tânărul general s-a ridicat în picioare și a zis:,,Dacă la creștini nu se găsește nici o altă vină, decât numai faptul că sunt creștini, nu este drept să fie pedepsiți. Eu nu aflu nici o vină asupra lor.Și apoi a mărturisit în auzul tuturor : „Și eu sunt creștin” .

       Acest lucru la mâniat foarte tare pe împărat și a dat poruncă să fie dezbrăcat de hainele sale ostășești, să fie aruncat în temniță. Apoi a fost încălțat cu sandale de fier, legat de coada unui cal  și purtat pe ulițele cetății, aruncat într-o groapă cu var fierbinte și pentru că n-a vrut să se lepede de credința în Iisus Hristos în ziua de 23 aprilie a anului 303, i s-a tăiat capul.  Sfântului Mare Mucenic Gheorghe în iconografia ortodoxă este înfăţişat călare pe un cal, străpungând cu suliţa un balaur.

          Pentru noi românii, Sfântul Gheorghe are o importanţă deosebită, pentru că este simbolul biruinţei asupra asupritorilor străini. Din cele 47 de Biserici ctitorite de sfântul Ştefan cel Mare mai mult de jumătate, au hramul sfântului mare mucenic Gheorghe purtătorul de biruinţă.

     De aceea în glas de tropar să zicem și noi: „Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci folositor, neputincioşilor doctor, conducătorilor ajutător, purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”.

             Mulţi şi binecuvântaţi ani sărbătoriţilor!

Pr. Vasile Beni