O CERCETARE NE-CRITICĂ ASUPRA ANCHETEI RASUNETUL

N-am fi aflat aşa degrabă gândurile directe ale scriitorilor despre Crăciun, dacă Menuţ Maximinian n-ar fi avut inspirata idee să dea adunarea pentru o temă actuală. Din textele scriitorilor de Ţara Bistriţei, rezultă că fiecare dintre ei abia aştepta să fie provocat pentru a-şi deschide sacul cu amintiri. Amintiri din care se vede clar că toate drumurile Crăciunului duc la Crăciunul din copilărie. Şi că pentru toţi nu există înaintare fără întoarcere, deal fără vale, de parcă ar merge cu privirea întoarsă mereu spre înapoi. Dificil, ce-i drept, a purta povara trecutului. Dar a unui trecut frumos. Comparând declaraţiile de Crăciun ale scriitorilor, singurele lor averi sunt ancorate în timpul de-altădată. Câte locuri de unde au pornit în lume, atâtea obicee. Frumos descrise, păstrate ca reper. Nu seamănă unul cu altul. Percepţia asupra momentului este şi a fost diferită. Prin textele lor vorbesc copiii de-altădată, bate stilul inconfundabil.
Ancheta despre Crăciun, aşa cum a fost şi cea despre Anul Nou sau despre Paşti, se bazează pe spontaneitate, ca şi cum ar fi vorba despre un dialog direct, deşi mărturiile sunt trimise din spaţii diferite. Ceea ce atrage atenţia în mod deosebit este prezentarea unui moment biografic ce lasă posibilă descoperirea unei alte feţe a scriitorului, îmbucurător de sincer cu sine. De la prea-plinul metaforic al lui Valentin Marica, la anecdotica lui Aurel Podaru, de la delicateţea Cleopatrei Lorinţiu, la jurnalul regăsirii şi regăsit al lui Vasile V. Filip, există suficiente argumente ce conferă valoare scurtelor memorii - adevărate documente literare.
Demersul iniţiat de către Menuţ Maximinian este unul ce merită şi trebuie continuat. Pentru că – parafrazând – sunt greu scriitorii de pornit dar, de-i porneşti, sunt greu de-oprit. Câte alte bucurii ale biografiei de scriitor, ale copilăriei de scriitor, vor mai putea fi citite, şi de-acum, în paginile ziarului „Răsunetul”! Cu menţiunea că şi autorul anchetei ( jurnalistul nu poate scrie despre el, locul lui e să facă loc!) – scriitorul Menuţ Maximinian - ar avea ce povesti.