Lamentaţia PSD

Înfrângerea dramatică a coaliţiei condusă de PSD la alegerile prezidenţiale din România la doar 70.000 de voturi diferenţă dintr-un total de peste 10 milioane de votanţi a creat multă îngrijorare, multă anxietate în rândurile partidului de stânga, urmaş direct al defunctului (dar încă semi-viu) partid comunist… plângeri şi contestaţii, lamentaţii şi acuzaţii curg în lacrimi în media, în rândurile susţinătorilor fideli şi leadershipului panicat… cauzele sunt multiple, iar vinovaţii se cunosc, dar ca întotdeauna ideologia partidului ascunde multe din adevăruri… să enumerăm câteva, în special pe cele legate de completa neglijare a diasporei române, din care vrând-nevrând şi autorul acestor rânduri face parte…

Diaspora română a fost nu numai complet îndepărtată de PSD, dar, cu totul condamnabil că a fost insultată de acest partid! Exemple? Nenumărate! Iată câteva… când în 2001-2002, în timpul administraţiei Iliescu-Năstase am fost invitat la Bucureşti de respectivul Guvern, şi la insistenţele mai multor „diasporişti” s-a cerut o mai bună conlucrare între organizaţiile din diaspora şi ţară, mai marii PDSR (atunci) au ridicat plin de aroganţă din umerii lor laţi şi fotolizaţi… să enumerăm pe ministrul Dâncu, pe ministrul Integrării Europene (vai ce integrare!!!) Puşcaş, pe prim-ministrul de atunci A. Năstase, şi chiar pe tătucul Iliescu… memorabile sunt afişajul de învingător cu 60% avans pentru Năstase în 2004, etalate la Ambasada României de la Bonn de către ambasadorul PDSR, Vioriţa, memorabil rămâne şi Năstase blocat facial şi mintal după înfrângerea din faţa lui Băsescu, memorabil este şi gestul anti-diasporic al tov (d-lui?) Baciu de la judeţ, care „legitimaţia dvs. de jurnalist nu-i valabilă, e expirată”… dar, dar voturile decisive ale diasporei nu sunt expirate, sunt valabile şi în 2009 plătiţi printr-o usturătoare înfrângere rejectarea aroganţă a „vieţilor diasporei”… memorabile sunt şi penibilismele Clujului de tip PSD, în care I. Rus îmi ascunde „Contitution of Europa”, iar Bucureşti - PSD dă o ocolită pe aceeaşi temă… toate greşelile se plătesc, domnilor tovarăşi! şi încă scump!...

Poate că dincolo de animozităţi inter-personale, de anumite subiectivităţi inerente ciocnirilor, ar fi întrebarea dacă PSD este reformabil, sau re-adaptabil? Răspuns categoric NU! Îmi susţin argumentaţia prin stilul quasi-marxist al liderilor prezenţi, incapacitatea funciară de a adopta noile deschideri din stânga internaţională, cum ar fi renumita Şcoală de la Frankfurt cu Horkheimer, Adorno, Marcuse, Habermas, care sunt încă total necunoscuţi ideologi colbuiţi şi perimaţi ai partidului… cu programe de tip promisiuni, sau votaţi-ne că o s-o duceţi bine nu mai merge cam de multişor, iar pragmatismul PSD e o literă moartă care finalmente este ne-înviabilă… mai grav este că sciziunea PNL-ului, catastrofic dirijat de Crin pseudo-liberalul va antrena accelerarea rostogolirii şi PSD-ului care merge din gafă în gafă, cu mari şanse triste de a intra în colaps… istoria tovilor, este progresul conştiinţei morale în lume „Vorschritt des moralischen Bewussein in der Welt” şi nu cârcotismele sub-ideologizante, care prin „ideo-logos” nu exprimă decât o gândire unilaterală… dar, cum doresc să rămân asprimea furtunilor din dialectica istoriei lumii, sunt pregătit să susţin o dizertaţia a trans-ideologiilor stângii, care să genereze un impuls întru gândirea mileniului trei… aşa că Sărbători Fericite şi La mulţi ani stimabililor, odihnă şi meditaţie fiindcă bătăliile supravieţuirii şi re-adaptării vor începe cu gongul noului an…