Învățătoarea Livia Pop de la Școala Gimnazială ”Avram Iancu”, un dascăl cu chemare către frumos și cu simț artistic deosebit

 Învățătoarea Livia Pop este o dăscăliță care a pus mult suflet în munca cu elevii, fiind foarte apreciată și iubită de ei și de colegii de la catedră. Este un dascăl cu chemare către frumos și cu simț artistic deosebit,  pe care l-a transmis și elevilor săi!

          Are doi copii: băiatul Ciprian Gabriel, conferențiar universitar doctor la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj, foarte apreciat iar fata Liana Sorana, este medic generalist (de familie) în Arizona, SUA.

          Una dintre elevele ei care, lucrează în Olanda și-a mărturist gândurile astfel:

          ”Gânduri, amintiri despre iubita mea învățătoare Livia Pop”

          ”Era în data de 15 septembrie 1985 când mama mea m-a condus la Școala Generală nr. 3 pe atunci, azi Avram Iancu și m-a predat doamnei învățătoare Livia Pop. Eram emoționată. Nu fusesem la cămin în oraș, eu fiind la bunici, am mers la Grădinița din localitatea Salva. Nu cunoșteam pe niciunul dintre colegii mei de clasă, dar ne-am împrietenit repede. În  tovarășa învățătoare vedeam o a doua mamă. Era atât de înțelegătoare, apropiată de copii, ne dăruia parte din sufletul ei. Era fericită când vedea că asimilăm ceea ce ne predă. Nu știu dacă unul sau doi elevi din clasă nu au făcut studii superioare. Tuturor ne-a predat cu multă dragoste și pricepere. În Clasa Întâi, după câteva săptămâni de școală o rugam pe mami să o aducă la noi pe tovarășa că eu o iubesc mult, mult de tot! Lui tati, care era mai sever, cu lacrimi în ochi i-am zis:

”Tăticule te rog mult să o iubești pe tovarășa învățătoare așa cum o iubesc eu!”

          Îmi amintesc multe întâmplări frumoase, dar timpul nu-mi permite să le relatez. Departe de țară, în Olanda, la Firma Philips, unde sunt cercetător în domeniul fizică medicală și biochimie, doctor în științe fiind, am la dispoziție puține clipe pentru amintiri. Totuși nu voi uita niciodată mâna învățătoarei, care m-a îndrumat să scriu, să citesc, să socotesc și care a fost la temelia a ceea ce eu am devenit azi. Nu pot decât să-i mulțumesc din tot sufletul. Nu pot decât, în scurta mea relatare, să-i dedic versurile:

Părea o zână ruptă din poveste

Cu chipul blând, cu degete subțiri

Iar vorba-i caldă, blândă și domoală

Umplea de prunci, frumoasa noastră școală

Și cei mai mulți acum, dunt domni cu carte

Și toți muncesc și-s oameni de-omenie

Când o zăresc trecând surâzătoare

Cu toții spun: mi-a fost învățătoare!

Sărut mâna, doamna învățătoare!

Cu deosebit respect

Claudia Ceșa, căsătorită Colța

Cercetator în domeniul fizicii și biochimiei medicale, în Olanda, la Firma Philips