Dumitru Popiţan, scriitorul harnic

Cred că Dumitru Popiţan este scriitorul din judeţul nostru care a reuşit cea mai mare performanţă a anului 2008, aceea de a edita nu mai puţin de şase volume până acum, biblioteca semnată Popiţan ajungând astfel la nu mai puţin de 11 cărţi. De curând, la Editura Karuna, a apărut volumul 6 din seria „Versuri târzii”, fiind al doilea volum satiric.

Versurile, majoritatea scrise în stilul clasic, încearcă să combată năravurile şi faptele incorecte, cum altfel decât prin ironizare? Uneori biciuieşte, alteori doar redă, nemaifiind nevoie de comentarii, întâmplările reale care stânjenesc mersul înainte al societăţii. Nu este omis de pe listă nici Guvernul: „A căzut Guvernul, frate/ Şi e jale mare- ţară”, dar nici mai marii conducători de la Băsescu până la Becali.

De un comic aparte sunt versurile care vorbesc despre o căciulă şi, mai apoi, o şapcă: „Am căciulă brumărie/ Primită de ziua mea/ Când mă duc la Primărie/ N-o dau jos, intru cu ea” sau „Am dat şapca de pe cap/ Şi am luat o pălărie/ Deci ce-a fost tot n-am scăpat/ Asta-i altă Mărie”. O revoltă în versuri adusă conducătorilor, dar şi societăţii mereu în schimbare. Versurile „Am pus şinele la doare/ Locomotiva în depou/ Călători-s la răcoare/ Şi se-ndreaptă spre cavou” ne amintesc de atmosfera Bacoviană, ce continuă prin: „Am văzut mai ieri sicrie/ ce închid perfect capacul/ E mai rău ca-n colivie,/ Nu te mai scoate nici dracul”. Nu lipsesc baladele adresate diverselor bresle, şoferilor Popiţan spunându-le: „Foaia verde de parcare/ Nu prindeţi viteză mare”.

Poezii celebre sunt „rebranduite” prin „Căţeluşul şchiop”, „Punguţa cu mulţi bani”, „Şoarecele şi pisica”. O carte scrisă pentru toţi cei care doresc să-şi descreţească frunţile prin lecturarea versurilor.