Într-una din zile, m-a bucurat mult sosirea prin poștă a unui plic cu o carte  a scriitoarei Ana Berengea, din Ilva Mare, cu dedicația: „Familiei Ioan și Lucreția Mititean cu toată dragostea și prietenia, pentru doi oameni iubitori de frumos.”

Am început să o răsfoiesc și să o citesc, ca și pe celelalte cărți ale autoarei de la Ilva Mare, membră în Liga Scriitorilor Români, Filiala Năsăud, toate fiind dedicate devenirii întru ființă prin credință și cultură, care tot timpul și-l închină  cuvântului ce zidește și mântuiește, precum un templu al spiritualității.        

Cartea are două semnături BUNICA ȘI NEPOATA, două ființe ce se susțin reciproc, călătorind neobosite, cu energii creatoare în lumea scrisului, bunica cu poezie, iar nepoțica Mara Alexandra Sasu, elevă în clasa a IV-a la Cluj-Napoca, prin desene și pictură. Această fetiță minunată iubește animalele și florile, drumețiile, sportul (plimbările cu bicicleta, gimnastica, înotul, schi și patinaj), dovedind răbdare și la puzzle, lego și croșetat. Deci se implică, cu curaj, în toate, încercând experiențe noi, fiind ca o redută a luminii și generozității. Având inimile pline de iubire, niciodată nu vor fi singure, pentru că cititorii  se alătură permanent iubitorilor de  frumos, printr-un cult al prieteniei.

Cartea are 235 de pagini și este scoasă la editura „Napoca Star”, la fel ca și celelalte cărți ale autoarei: „Rătăcind prin toamne”, „Florea Gușă, pictor și poet”, „Pașaport pentru eternitate”, „Ilva Mare, plai cu dor”, „Amintiri din tinerețe și poezii la bătrânețe”, comori ale sufletului, cu fapte mari de laudă și cinstire și o muncă plină de satisfacții.

Cartea cu cele două semnături, semnifică simbolul faptelor creative din familia preotului Ioan Berengea, unde domină respectul reciproc și patima artei de a păstra semințele iubirii, care germinează și înfloresc în viața fiecăruia. 

Scriitoarea Ana s-a ocupat și de această carte ca o mamă de fiul ei, drept recunoștință față de Creatorul nostru pentru inspirația și frumusețea ce i le-a  dăruit. Este pe deplin recunoscătoare și dedică multe poezii Mântuitorului: „Sper Doamne că voi trăi/ În Împărăția ta/ De la calea ta cea sfântă/ Doamne, nu mă alunga!/ Câte zile le mai am / Ție le voi închina/ Alungă-mi păcatele/ Și Ție îți voi da / Toată viața mea!”

Cartea este un joc de cuvinte cu pete de culoare. Trei poezii și un desen cu scene din viața de copil, incitând cititorul la reflecție prin rememorarea amintirilor ce trezesc respect și admirație. Cartea reprezintă rodul unei munci de ani de zile și conține multe cuvinte de învățătură și mesaje către cei dragi, care se află printre stele: Florin și Lucian, cei doi fii ai autoarei, cât și pictorul și scriitorul Florea Gușă, fratele doamnei Ana, ascunși în raza unor mari taine, care au plecat grăbiți  către infinit, lăsând în urmă cântec și plâns, dor și durere.

Cartea se încheie cu cuvintele înălțătoare a unor oameni de cultură oameni ai slovelor: Menuț Maximinian, Dan Popescu, Ieronim Ureche și Ionela Maria Sasu, fiica autoarei, care spune: „sărut mâna dreaptă a poeziei și mânuța stângă a ilustrațiilor, cu dragostea infinită de fiică și mamă, care le va fi mereu alături.”

Cartea se încheie cu poezia „Testament” scrisă la umbra nucului, arborele neamului, care duce vestea bună spre mai multe generații, fiind puternic și fălos,  având rădăcinile adânc înfipte în solul fertil al neamului românesc, reușește să învingă toate intemperiile:

„La nucul din livadă

Aș vrea să înnoptez

În toamne cu Luceferi

Și gândurile verzi.

Acolo printre stele

Mereu voi întâlni

Pe cei plecați  demult 

Și care-mi vor  zâmbi.

Iar luna speriată

Va căuta mereu

Pe bolta înstelată

Oare unde sunt eu?”

Ioan Mititean