La noi

Doliu la Năsăud! Flori pereche. Pornind spre locul de odihnă veșnică în aceeași zi cu Regina Ana

Cornel Cotuțiu

Pentru mine era simbolul zâmbetului colegial.
De o delicatețe discretă.
De o luminozitate generoasă, binevoitoare. Uneori fulgurantă.
Am cunoscut-o în acei ani în care slujeam ca inspector școlar. Avea ore la Liceul Silvic din Năsăud.
Dacă ai pricepere profesională, când asiști un coleg la clasă, uneori te poți edifica în prima jumătate de oră asupra calităților didactice ale dascălului respectiv. Și așa a fost. Am descoperit la ea un distinct talent în specialitatea limba și literatura română. După aceea, la alte două ore la care am însoțit-o pe profesoara Valeria Berceni, dominanta stării mele de suflet, de spirit, a fost satisfacția și plăcerea de a-i urmări strategiile metodice și efectul persuasiv asupra elevilor.
După întâlniri sporadice, întâmplătoare, prilejuite de manifestări culturale, în noiembrie al anului trecut, împreună cu familia Berceni, am participat la un turneu de o săptămână în Basarabia. Născută într-o localitate românească, astăzi în Ucraina, desigur că a avut un motiv aparte să vibreze sentimental, pe acest traseu, care a trecut și prin zona Cernăuți și Ținutul Herța; se vedea că este plăcut receptivă la peisajul și palpitul uman de dincolo de fruntariile vremelnice ale țării noastre.
Iat-o acum pornind spre locul de odihnă veșnică în aceeași zi cu Regina Ana. Firește, asta nu contează, nici pentru una nici pentru cealaltă. Pentru mine, da, în sensul că sunt profesor și, deopotrivă, cetățean român.
..................
Despre tragedia familiei Berceni aici http://www.rasunetul.ro/tragedie-familia-profesorului-romulus-berceni-so...

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5