De la ocean, pe Valea Caselor

Tristeţe, lacrimi şi durere, într-o zi de vară la Năsăud, acum 90 de ani, când apa a ieşit din matca ei provocând mari pagube umane şi materiale, încât năsăudenii au trăit senzaţia că toate luminile pământene s-au stins. După atâtea nopţi de coşmar şi insomnie badea Ion şi-a rezemat coatele de pervazul ferestrei şi a privit spre cursul apei care i se părea că s-a retras. S-a aşezat îngândurat la masa din bucătărie, locul lui preferat în clipe de meditare pe simplul considerent că valurile au scăzut, apa fiind doar la un metru distanţă de masa lui, unde de obicei servea cafeaua neagră, aromată, caldă şi înviorătoare. Mirat de cele petrecute, îşi caută pachetul cu ţigări, îşi ia creionul chimic şi aşterne pe foile unui caiet gros cu pătrăţele tot ce a văzut în această zi de vară pe Valea Caselor, care a devenit atât de furioasă. În caietul său cu filele îngălbenite, badea Ion a avut multe însemnări din viaţa urbei şi a oamenilor ce au vieţuit pe aceste locuri. Pe una din file a scris cu litere majuscule 10 august 1762, ce ne aminteşte de prima dezlănţuire a acestei văi blânde, dar uneori extrem de nervoasă. Poate se răzbună pe cei care nu o respectă, care o consideră groapă de gunoi şi e un mare păcat să suferim toţi în cele două confruntări cu valurile de acum 250 de ani şi respectiv 90 de ani, năsăudenii au avut multe de îndurat până şi-au dobândit un acoperiş deasupra capului, contribuind toţi printr-o.. deosebită solidaritate umană la reconstrucţia zonei afectate. Toţi, cu mic cu mare, cu tânăr şi vârstnic, au pus câte o cărămidă la ridicarea caselor şi anexelor gospodăreşti inventând parcă o nouă lume. Oamenii dispăruţi în confruntările cu valurile sunt mereu în sufletele noastre ca nişte eroi ai neamului românesc.
Trecătorule, opreşte-ţi paşii când ai ajuns pe podul de peste Valea Caselor şi păstrează un moment de reculegere în memoria celor înghiţiţi de valurile înfuriate. Oricât de grăbit vei fi rămâi pe loc câteva clipe, meditează şi contemplă în tăcere victimele blândei ape ce traversează oraşul spre Someş - Columna noastră orizontală.
În ultimii ani s-a investit mult în amenajarea văii şi poate se va mai găsi un cronicar să scrie în caietul lui badea ION şi alte poveşti deoarece: Valea Caselor e o lume, un capitol din chiar istoria oraşului. Nu găsim pagină în istoria trecutului nostru în care să nu fie pomenit numele acestei văi cu calmul ei de măreţia unui fenomen al naturii de toată frumuseţea şi te întrebi cu mirare: De unde vine ? Cum de a fost în stare să provoace asemenea catastrofe? Cum poate curge neîntrerupt de sute ani?
Numai istoria ne poate spune câte neamuri şi seminţii s-au perindat pe drumul văii şi ce urme a lăsat în lunga scurgere a veacurilor. Este cunoscut faptul că Valea Caselor a constituit pentru năsăudeni o sursă de inspiraţie permanentă pentru creatorii de artă-compozitori, pictori, scriitori, care s-au plimbat pe malurile ei uneori în compania cântecului: Să ne clădim un cuib/ pe Valea Caselor/ Unde departe de lume să fim / şi să ne iubim/ S-avem în loc de ceas/ tic-tacul inimii/ Să treacă lumea pe unde suntem / şi să n-o vedem/ Iar când într-un târziu/ luna se ascunde sub noi/ Să ne şoptim uşor, tainic/ Somn uşor!