CROCHIURI CULTURALE

Au trecut zilele senine şi aurite ale toamnei acestui an, cu roade bogate, cu acţiuni culturale şi evenimente de suflet pentru comunităţile de romȃni din Michigan şi Ontario.
O zi ploioasă se anunţă sȃmbătă, 2 noiembrie, cȃnd la invitaţia doamnei profesoare Mihaela Ignat, mă pregătesc să particip la o ȋntȃlnire cu scriitoarea Margaret Atwood, una dintre cele mai populare şi ȋndrăgite de către iubitorii de literatură din ȋntreaga lume, dar şi apreciate şi premiate scriitoare canadiane.
Mihaela Ignat este o persoană care se distinge prin aplecarea spre tot ceea ce ţine de cultură, literatură, artă, cu vaste cunoştinţe ȋn aceste domenii, dar nici nu e de mirare dacă ȋn permanenţă este procupată… Ȋn plus chiar activitătile sale zilnice sunt ȋn strȃnsă legătură cu acestea. Graţie bunăvoinţei sale, admirăm din maşina condusă cu ȋndemȃnare pe River Sidul canadian, clădirile magnifice de pe cele două maluri ale rȃului Detroit.
Picăturile de ploaie se sparg ȋn mii de fărȃme pe parbrizul maşinii, şterse apoi cu iuţeală de ştergătoarele harnice.
Luminile nopţii dau o ȋnfăţişare de basm imenselor clădiri ce stau parcă de strajă celor două ţări surori, America şi Canada. Un vȃnt tăios şi rece ne ȋnsoţeşte pȃna la intrarea ȋn holul mare al clădirii ce adăposteşte Capitol Theater din Windsor. Pentru că am ajuns cu mult ȋnainte de ora anunţată, intrăm curioase ȋn sala amenajată cu standuri pe care au fost aranjate teancuri de cărţi ale scriitoarei Margaret Atwood şi nu numai. Observ interesul viu al Pompiliei, delicata şi frumoasa fiică a Mihaelei pentru cărţile expuse. Este studentă şi o pasionată cititoare.
Alegerea ei se opreşte la Oryx and Crake, pe care o cumpără fără ezitare.
Margaret Eleanor Atwood s-a născut la Ottawa pe data de 18 noiembrie 1939. Este autoare a numeroase volume de proză , eseuri şi poezie. Ȋn anul 2003 a cȃştigat premilul Booker cu opera The blind assassin ( Asasinul orb) fiind nominalizată pentru acelaşi premiu cu
Cat’s eye ( Ochi de pisica) şi Alias Grace.
Cel mai recent roman al său, Oryx and Crake, a fost nominalizat atȃt pentru premiul Booker, cȃt şi pentru premiul Orange.
Cartile sale au fost traduse şi ȋn limba romȃnă şi au avut o vastă căutare pe piaţa literară.
Se disting dintre acestea:
Femeia oracol ( Lady oracle, 1976); Ochi de pisică ( Cat’s eye, 1988); Asasinul orb ( The blind assassin, 20000; Mireasa hoţomană ( The robber bride, 1993); Femeia comestibilă
( The edible women, 1969); Oryx şi Crake, ( Oryx and Crake, 2003); Penelopiada ( The penelopiade, 2005) şi altele.
Ȋntȃlnirea a fost organizată de Festival Book Windsor 2013(BookFest2013).
( Festivalul de carte Windsor 2013) , care se desfăşoară ȋn fiecare an. Programul a fost precedat de o ȋntȃlnire cu scriitoarea Maureen Jennings, deasemenea o personalitate remarcabilă a literaturii canadiene, autoarea serialului Murdoch Mysteries.
Una dintre sălile de teatru de la Capitol Theatre a fost aproape neȋncăpătoare, atȃt de mulţi pasionaţi de lectură au dat curs invitaţiei.
Am remarcat, cu surpriză plăcută, prezenţa tinerei scriitoare Eleanor Catton, nominalizată la premiul Booker pe anul 2013 cu The Luminaries.
Doamna Margaret Atwood vorbeşte auditoriului despre cărţi, muncă , situaţiile şi convorbirile avute cu cei din jur, cei care i-au inspirat trăirile şi povestirile.
O privesc cu admiraţie. Mică de statură, ȋmbrăcată ȋntr-un costum, pantalon şi jachetă, negre.
O eşarfă lungă roşie ȋi ȋnfăşoară trupul subţire pȃnă mai jos de genunchi, ȋnviorȃndu-i chipul oval, iar părul alb, cȃrlionţat, ȋncercȃnd să-şi ia zborul…O cunună, luminȃndu-i ȋntreaga făptură, dȃnd strălucire ochilor săi mici, albaştri.
Vocea plăcuta, blȃnda cu inflexiuni de artistă, ne captează atenţia, apoi deodată, la intervale bine calculate, ne surprinte cu tonul vioi al isteţismelor picante, provocȃnd ropote de aplauze.
Da! O inteligenţă ȋn permanentă acţiune. Prin minte ȋmi trece un gȃnd după ce Mihaela m-a informat că Margaret Atwood este implicată ȋn diverse asociaţii pentru protecţia mediului ȋnconjurător … Din mica făptură se degajă o voinţă de fier.
După speechul care a adus zȃmbete si ropote de aplauze, a urmat un interviu, ȋn timpul
căruia, ȋntrebărilor puse din sală de o mulţime de cititori, li s-au dat răspunsurile prompte şi la fel de meşteşugite ale scriitoarei.
La ieşirea din sală, ne-am ȋndreptat spre holul vast, unde invitaţii s-au aşezat ȋn ordine pentru a primi autografe. Se formase un rȃnd interminabil …
Am plecat spre casă cu sentimental deplin că pe lȃnga cunoştinţele ce le-am acumulat şi acumulăm din ţara natală este bine să le completăm si cu cele ce vin din ţara de adopţie şi nu numai.
“Nu putem trăi, şi munci ȋntr-o ţară fără să-i cunoaştem istoria, cultura, tradiţiile. Este o obligaţie a noastră, a celor care am luat această cale a străinătaţii, să ne implicăm şi să participăm la acţiunile locale alături de acţiunile noastre romȃneşti, cărora le ȋnchinăm oricum mai mult timp şi spaţiu” concluzionează Mihaela ȋn replică la gȃndul meu exprimat ȋn drum spre casă, că aş fi “savurat” altfel acţiunea dacă s-ar fi vorbit “ȋn limba noastră dulce ca mierea”.