,,Creştini, să ne întărim cu postul!”

Exprimarea aceasta a unui sfânt monah mi-a părut paradoxală într-o anumită vreme, fiindcă în judecata mea de atunci, socoteam că pe măsură ce omul mănâncă mai mult, trebuie să fie şi puternic pe măsură. Aceeaşi socoteală susţinea că foamea, ajunarea, postul, slăbesc puterile noastre, dar că rezistăm prin rezervele pe care le-am acumulat.

Negreşit că nu mâncarea singură înseamnă putere şi viaţă. Dac-ar fi aşa, atunci cei bolnavi, sporind consumul, ar trebui să devină sănătoşi ori lucrurile se întâmpă tocmai pe dos: bolnavul e pus la dietă, şi alte restricţionări şi astfel are şanse să devină iarăşi valid. Când medicul spune: ”daţi-i să mănânce orice vrea”- înseamnă de obicei că nu maisunt şanse de vindecare şi trebuie să i se îngăduie ultimele pofte alimentare. De altfel, Sfântul Velimirovici, acest Apostol alsârbilor spune că “alimentele sunt doar conducte ale vieţii, izvorul acesteia fiind numai Dumnezeu”.

Nutriţioniştii ne avertizează mereu aszpra pericolelor supraalimentaţiei, îndemnând lacumpătare, la post, bachiar la post negru de o severitate grozavă, pentru dezintoxicarea organismului. Dacă hrana folosită cu multă cumpătare este izvor de sănătate, la fel de folositoare este şi foamea. Le vorbeam uneori elevilor mei despre acete lucruri, când spre ultimele ore erau nişte lupi (lupişori) flămânzi. Le vorbeam despre suferinţele celor din lagăre şi închisori, despre evadatul care cu o felioară de pâine în batistă a rezistat 14 zile, zicând că:”am pâine şi dacă aş vrea, aş putea-o mânca oricând!” Şi despre sfinţi şi martiri, mari postitori. “Eu n-am mâncat de aseară. Azi e vineri, zi în care Mântuitorul a suferit, a fost batjocorit, chinuit şi răstignit pe Cruce. Hadeţii să răbdăm puţin împreună de dragul Lui!” Mărturisesc că mă ascultau cu drag şi se bucurau să fie puternici.

Aceeaşi nutriţionişti ne explică mecanismul-misterios oarecum- prin care postul ne întăreşte.Nu trebuie să fim neapărat specialişti spre a vedea că tot consumând, organismul ştie precis ora la care trebuie să sosească hrana şi astfel reacţionează pregătindu-se “de lucru”. Este un fapt pozitiv, dar trebuie să-l mai învăţăm şi altceva, ca nu cumva cumulările de substanţe să ne fie dăunătoar. Din vremuri vechi- două mii de ani cel puţin- creştinii postesc miercurea şi vinerea şi patru posturi peste an. Astăzi, când se posteşte mult mai puţin, obezitatea face prăpăd. Ne umflă cape baloane, ne ia sănătatea cu furculiţa. Dacă supunem corpul ajunării sau postului de anumite alimente, va folosi cât mai eficient hrana, adică cu un randament superior, fiindcă organismul umaneste o maşinărie demnă de toată admiraţia, operă aunui meşter fără egal, lucru dumnezeiesc. Va spune:”ia să am grijă, fiindcă nu se ştie chiar sigur când şi cât îmi va mai da stăpânul de mâncare.”

Sufletul poate fi puternic, dar trebuie să le facem “toate cu măsură”, cum spune Sf.Vasile cel Mare al Cezareei capadociene:”şi mâncarea şi munca şi somnul şi toatecelelalte”. Săsocotim corpul nostru un tovarăş, pe care trebuie să-l învăţăm cu blândeţe, cu drag. Se cunosc cazuri de monahi care au vrut să urmeze calea Domnului de postitor a 40 de zile în pustiul carantaniei şi şi-au pus în mare primejdie sănătatea, rămânând cu dureri de cap, nevralgii chinitoare pentru toată viaţa. Perseverând însă cu blândeţe şi credinţă, ne vom fortifica într-un mod excepţional. Cei care ţin post negru un anumit timp – de preferinţă miercurea, vinerea sau în unadin acestea- pot mărturisi starea de plenitudine a puterii şi sănătate pe care o resimt apoi o bună vreme. Sfătuiesc pecititorii noştri şi pe voi, iubite cititoare ceea ce ănsumi amconstatat. Nu s-ar cuveni să vorbim despre ceea ce nu facem, oricât nu ne-am putea noi compara cu viaţa celor din mănăstiri. Plăcut este însă aavea un corp suplu, sănătos, înfloritor şi nu unul pe care să-l cărăm cu noi ca pe o povară.

Lucrurile bune şi frumoase ale vieţilor oastre nu e bine să le facem mărginiţi la puterea noastră, ci să cerem ajutorul lui Dumnezeu în rugăciune. Ca un părinte ce-şi vede copiiii rugându-se, Tatăl ceresc ne va da şi puterea de a face lucruri minunate şi cu folos, care altădată ni se păreau grele sau chiar imposibile.