Credeam că-i fată serioasă…

,,E lung pământul. Ba e lat, / Dar ca Săgeată de bogat / Nici astăzi domn pe lume nu-i / Ş-avea o fată, fata lui / Icoană-ntr-un altar s-o pui / La închinat.” Aşa zice badea George al nostru în magnificul poem „Nunta Zamfirei” -poem care ne încânta şi azi, fără ca nemiloasa vreme să-i tocească farmecul. Şi ce nuntă grozavă făcu tac-su ăla, Săgeată bogătanul, nu vă mai povestesc, fiindcă ştiţi. După peţitul de rigoare evident, mai dihai decât pe vremea Penelopei. Ăia din Itaca erau nişte handralăi, nişte golani pe care Ulise i-a mustrat cu lancea şI sabia când a venit acasă dar la Coşbuc avem peţitori de o decenţă care azi nu mai este, din pricina dictaturii demovulgarităţii.

Este şi la Bistriţa, vara o nuntă a uneia care se numeşte Zamfira. Organizatorii: dl. Dorel Cosma-socru mare şi do’n primar Ovidiu Creţu- nănaş mare, spun că-i tot aia a bardului de la Hordou, deşi nu prea cred. Ceea ce mă „supără” este faptul că Zamfira asta a noastră s-a măritat şi anul trecut şi încă-n celălalt şi de vreo zece ani încoace se mărită-n fiecare vară. Alaiuri, scene, guleaiuri, petrecanii -mă rog, ca la orice nuntă. Păi ce fată o mai fi asta care se poartă-n halul ăsta?. Şi-ncă-n vreme de criză. Mă mir de câtă lume vine-n fiecare an, de prin toată lăţimea Europei, ba şi de prin Țara lui Ham ( blonzii ăia de negri) anul ăsta. Mă rog, lumea vrea să se distreze, fiindcă nu mai poate de călduri, fără să se mai întrebe ce-i cu mireasa. Asta e mai ceva ca povestea celor două femei, din care una se dăolea că are patru fete şi nu s-a măritat niciuna, iar cealaltă-i zice:” Lasă tu că eu am numai una şi s-a măritat pân-acu de patru ori!” Da’ Zamfira noastră e mai ceva.

Adevărul e că de vină-s ăia care-au educat-o-n halul ăsta încât cum vine vara, ea se mărită din nou, adică taică-său, ăla de zice că-i împarat şi naşu-său care acceptă situaţionul şI are bani să fie nănaş la un împarat. De fapt, împaraţii ăştia, chiar şi-n poverşti, stăpâneau abia câte-un sat sau aici un un sat cerva mai mare, un orăşel. Aşa împarat am să mă declar şi eu a fi măcar la mine-acasă.

Decât să-i facă atâta haram de nuntă cui îi tot face, mai bine naşu-so şi-mpăratu’ preanălţatu’ care stăpâneşte satu’, ar scădea impozitele prostimii, că tare greu o duce.