Consiliul „Ştiinţific” al Centrului Jud. pentru Cultură BN a împărţit sărăcia pecuniară

Din iarnă până acum, la vremea seceratului, s-a trudit numitul organ să facă şi să dreagă spre a împărţi suma alocată de Consiliul Judeţean pentru sprijinirea şi promovarea actului cultural de tipărire a cărţii. Un juriu de nouă oameni pentru zece titluri de carte... Adunatu-s-a deci lume peste lume (de la Cluj îndeosebi şi ceva Bistriţă), să împartă zece fire de iarbă la cinşpe... (nu mai spunem ce!) În final s-a ales, iar rezultanta este un năucitor amestec de incompetenţă, abuz şi părtinire. Nu te-ai fi aşteptat ca nişte nume atât de sonore-profi universitari şi doctori-doctori- să nu înţeleagă pentru ce există pe lumea asta ca menire. Sigur, e o consolare că multă lume habar n-are pentru ce face umbră planetei (dar şi nume celebre ca J.P.Sartre, A. Camus- părinţii filosofiei existenţialismului, a unei existenţe văzute ca fiind un nonsens). Şi numitul Consiliu din titlu suferă existenţialist de neintuirea scopului major al fiinţării sale.

Dl. Director al Centrului Judeţean mărturisea cândva că acest Consiliu „se va întruni pentru a stabili care sunt lucrările cele mai valoroase pentru a fi publicate”. Da, şi acesta ar fi un scop, dar nu cel primordial, căci dată fiind pauperitatea endemică de care ne bucurăm, accentul trebuie pus –măcar anul ăsta să zicem- pe promovarea şi încurajarea actului cultural de tipărire, pentru noi valori ce doresc să se afirme şi nu dispun de sprijin material. Iar bogaţi de-am fi, problema s-ar putea pune altfel. Cine a publicat până acum şapte-opt cărţi poate deja să-şi publice şi singur o a noua. Hulitul regim comunist născocise chiar o mişcare de masă pentru a promova talente. Mai intervine considerentul situaţiei materiale proprii. Cel cu salariu baro vine la „iaurtul” culturii ca şi dl. Miloş care n-are sfanţ de-o pâine. Şi desigur că cel cu situaţie materială strălucită mai are şi pile la juriu şi mai pe lângă... Iar când vrea proful cutare, de-o pildă, să iasă în lume cu un volum-două din vreo zece de prin sertare, este servit cu vorbele hangiţei către junele Caragiale: „Eu ştiu ce vreţi dv. Domnule! Cu plăcere, dar nu se poate!”

Numitul juriu nici n-a văzut lucrările în cauză, ci „analizând notele obţinute de fiecare lucrare în parte a decis...”.(!) Lesne de închipuit deci cum s-a discutat în numitul „târg”.. Pentru cei 15 candidaţi la compartimentul de literatură, notele au fost acordate –suveran- de dna. prof. Irina Petraş pe când se topea zăpada. (Pentru ce aşa „unică” la părinţii culturii noastre? Fiindcă e de la o editură deloc neinteresată de judeţul nostru?) N-o acuz de nepricepere, ci de graba cu care a expediat („după părerea mea”) nişte provinciali. Lucrarea „Eminescu şi Ovidiu” a fost catalogată tematic de dna. Petraş ca din clasa - citez: „Pe urmele lui...”, ori aici nu era vorba de biografie (partea incipientă), ci de o aşezare a poetului în circuitul universal de valori literare, în care noi românii greu ne aflăm loc, iar lucrarea este de importanţă naţională prin tematică şi tratare. Referenţi universitari şi cititori elevaţi au elogiat-o (in manuscriptum). Dacă domnia sa n-a văzut subtitlul („exegeză de literatură universală comparată”), mă mir că nu şi-a făcut timp să citească măcar cuprisul, fiindcă s-ar fi edificat. Ca să nu pretind să şi citească un eşantion de pagini cum ar fi fost cazul unei munci oneste (care n-o fi nicidecum „patriotică)...

Numitul X cu o carte însumând articole din ziare poate primi din partea dnei. Petraş o notă mai mare decât „6oo de întâmplări celebre”, fiindcă X-ul e de-al nostru, de la Uniunea clujeană! Onest, n-ar fi de pretins să se citească decât trei astfel de „Întâmplări” care s-au bucurat de un imens succes la cititori. Dar ce are a face un ateu cu cele creştine? În fine!

Doi „aleşi” ai juriului sunt tocmai din Cluj-Napoca: dnii. Flore Pop (membru al juriului) şi Alexandru Vlad. ( „I-a adus dna. Petraş cu dumneaei?”- scrie stupefiat cineva pe forum. Se vor fi născut pe aici? Vor fi trecut cu trenul prin părţile noastre? N-au loc la Cluj şi vin să ne facă cunoscuţi „Poeţi irlandezi” (dl. Flore)? Dar pe cei din Burkina Fasso sau Fiji nu merită să-i cunoaştem, dna. Petraş? Eminescu să fie mai prejos decât ei? Dar, mă rog, „asta e părerea” dv. suverană(ar necesita vocabula „criteriu”).

Doi aleşi din lista spre sprijin editorial nu mai sunt printre noi. Era cazul la o aşa înghesuială de „paianjeni în borcan” să fie incluşi? Sunt cumva la debut? Atunci pentru ce nu Balzac şau Bacovia? Şi mai rămân câteva locuri în „barca financiară” pentru norocoşi (noroc să ai -zice Vanghelie- că sănătate au avut şi cei de pe „Titanic”, dar la ce le-a folosit?).

O lucrare merituoasă –spre a fi şi pozitivişti- cu adevărat poate singura- îmi pare (ca să folosesc „criteriul” dnei. Irina Petraş) cea a dlui. Andrei Moldovan „Alte erezii. Poeţi contemporani”.

Cu o sintagmă, discuţii sterile, pornind de la nişte note date mai mult după ureche şi cu condiţia de a fi „de-ai noştri” (chiar clujeni, nu bistriţeni) nu justifică onorariile, nici pingelile tocite până aici, nici criteriul valorii literare, nici al promovării valorii, Cât despre onestitate şi ...justeţe, mă încearcă un sentiment de ruşine (de indignare şi revoltă se manifestă alţii pe Forum!). Atâţia profi. universitari! Inflaţie de titulaturi! Şi ne mirăm că totuşi n-avem nicio universitate în primele cinci sute din lume... Ba nici perspective! La ce ne-am mai mira lucrându-se-ntr-un aşa „stil” cu totul original?

Drept ar fi -Consiliul Judeţean- cel care a furnizat banii- să anuleze toată această mascaradă culturală şi să determine alt curs de valorizare, cu persoane neutre, ale căror interese să fie altele decât cele proprii.