,,Cine asupreşte pe cel sărac,batjocoreşte pe Ziditorul său,…’’ Psalmul 14.31

Sărăcia e un lux pe care nu şi-l poate permite oricine.Mă refer la sărăcia asumată,nu la aceea cu care te pricopseşti sau cu care te naşti,împotriva voinţei tale,şi de care încerci să te descotoroseşti toată viaţa.Tristeţea este că puţini reuşesc să scape de coşmarul acesta de lux,în scurta vieţuire şi nesfârşita trudă a unui veac de speranţe deşarte.

Adevăratul coşmar de lux este,însă,averea,pentru păstrarea căreia iroseşti infinit mai mult timp,decât pentru dobândirea ei.

Renunţarea la toată truda aceasta zadarnică este ca o ieşire din temniţă.Abia atunci eşti un om liber,când renunţi la ideea de a fi bogat sau la schizofrenia de a-ţi însuşi lucruri pe care nu le poţi stăpâni.Deseori se întâmplă ca alţii să stăpânească peste comorile tale,iar tu să mori flămând,răpus de vreo boală,care nu-ţi mai permite să guşti din bucate pe alese,ori de sabia celui pe care l-ai jefuit,străpuns.

Propriile tale neîmpliniri şi tristeţi nu interesează pe nimeni,nu impresionează,nu înduioşează nici măcar atunci când te aşezi, dezordonat,în coşciug şi pândeşti,printre gene,atitudinea moştenitorilor,întrucât,aşa cum viaţa aceasta nu este aceea despre care era vorba,nici moartea nu este cea reală,aia despre care puţini aduc vorba.Veţi privi cu toţii ,,printre gene’’,năuciţi şi complet edificaţi,atitudinea sfruntată a moştenitorilor.

Sunt săraci care se nasc săraci,siliţi fiind să-şi îndure soarta,fără a şti şi a înţelege de ce e atât de nedreaptă viaţa cu ei şi fără a se fi bucurat vreodată de vreo fericire.A doua categorie sunt aceia care devin săraci de neghiobi ce sunt,bucurându-se în dezmăţ şi fără a se fi ostenit vreodată cu agoniseala de comori pe care le revendică Apa Sâmbetei,după legile nescrise ale celor ce n-au scris niciodată nimic,şi care n-au nevoie să ştie la ce slujeşte scrisul,devreme ce nu mai are nimeni timp pentru citit.

Mai sunt săraci care s-au făcut ei înşişi săraci,pentru că aveau şi ei nevoie să creadă în ceva,care ,,ceva’’ să le dea conştiinţa aflării în treabă pe la răscruci,cu vreo babă rătăcită şi cu broşuri în care viitorul însuşi citeşte,revoltat,despre lucruri neştiute de nimeni şi despre care el însuşi habar n-avea că or să i se întâmple.Ăştia scarpină întotdeauna cu mâna altuia,iar castanele aşijderi le scot din focul veşnic al celor care n-au nici măcar lemne pentru foc.,,Arză-n iad,sărăntocii,că e leneşi şi n-are şcoală,ca noi,ăştia,care tot săraci suntem,tocmai pentru că învăţarăm prea mult,dar nu e bani la cultură decât pentru ăia care avură dintotdeauna,dar şi ei e de-ai noştri.’’

Aceste trei categorii de înfometaţi constituie bazinul electoral uman,masa de manevră şi cobaii tuturor experienţelor politico-filozofice din zădărnicia tuturor timpurilor şi ai orice vă trece prin minte,în ordinea tuturor entropiilor,căci om nu este să nu-şi fi dorit o lume după chipul şi asemănarea lui.România are chipul şi asemănarea celui care a reuşit s-o prostească,altminteri la ce bun să mai fi împărat şi la ce-ar mai sluji o masă de manevră sau un trib?Da,România este un trib al cărui înţelept s-a urcat în copac,vrând să arate calea novicilor săi,şi n-a mai coborât.Novicilor le este frică să urce,iar înţeleptului,să coboare.Ar fi bună o scară,dar novicii nu ştiu să facă decât spânzurători.

Măi,oameni,dar cum v-a venit ideea cu ,,poporul suveran’’?!!!Nu-mi pot opri râsul când aud inepţia asta.Cum să fie un popor suveran,când toţi ăştia nu ştiu decât să fie slugi?Dacă poporul este suveran,atunci unde sunt slugile?Să nu-mi spuneţi că dorm în parlament,că nu vă cred!Cine ar candida pentru fotoliul de ,,slugă la senat’’ sau de ,,robul robilor’’ la Cotroceni?

,,Candidează robul lui Dumnezeu Fecundău,din partea fundaţiei ,,Fecioara Despletită’’ din ,,Ţinutul Tuturor Celor Fără Ţinere De Minte’’,în numele ,,Tatălui’’,al ,,Fiicei’’ şi al ,,Ţiitoarei’’ care s-a săvârşit întru facerea tuturor celor născute şi nenăscute încă,spre împlinirea voinţei poporului suveran,democrat,european,aliat şi nealiat,după cum vreau muşchii lui,în veci.Amin!’’

Ultima categorie de ,,săraci’’ este aceea care îşi are obârşia în Cer,iar aceştia sunt cu adevărat suverani.Dumnezeu i-a făcut săraci,El i-a zidit astfel,iar voi nu-i puteţi surpa,aşa cum vântul n-a surpat vreodată un munte.Cu ăştia nu e de joacă!Altminteri,veţi înţelege foarte curând asta.

Ioan Pop