Români de mare demnitate, la muncă în străinătate

Moto: „Dar cei ce au plecat pe-afară

Nu-şi fac poporul de ocară” (Aurel I. Borgovan)

Nici medicii, nici profesorii, nici asistentele medicale nu ne-au făcut de ocară peste hotare, ci, dimpotrivă, au fost şi sunt apreciaţi şi respectaţi şi, în consecinţă, reţinuţi la muncă chiar în aceste condiţii de criză. Ei au plecat înainte de a-i îndemna preşedintele ţării să-şi caute un loc de muncă, mai bine plătit, în alte ţări şi continuă să plece şi astăzi.

Printre ei se numără şi învăţătoarea Naşcu (Vrânceanu) Daniela, absolventă a Colegiului Naţional „George Coşbuc” Năsăud, profilul pedagogic. În toţi anii de şcoală a fost prezentă „pe panoul de onoare”, s-a situat, deci, printre cei mai buni la învăţătură. S-a numărat printre elevii care s-au întors cu premii de la Concursul de literatură română „Mihai Eminescu”, atât de la etapa judeţeană, cât şi de la cea naţională.

Situaţii grele din familie au determinat-o să-şi urmeze soţul în Spania, în căutarea unui loc de muncă mai bine remunerat. La început, a acceptat şi munci necalificate la anumite familii spaniole, apoi, după ce a învăţat spaniolă, şi-a câştigat dreptul de a preda limba română şi spaniolă în şcoli pentru copiii români şi spanioli.

Din adeverinţa nr. 1223 din 27 octombrie 2008, se înţelege că „Doamna Naşcu (Vrânceanu) Daniela a fost selectată, în urma concursului din data de 27 septembrie 2008, să predea cursul de Limbă, cultură şi civilizaţie românească, în unităţi şcolare din regiunea Andalucia, Spania, începând cu anul şcolar 2008/2009”.

Daniela Naşcu (Vrânceanu) şi-a câştigat un real prestigiu în rândurile colegilor spanioli, prin munca de calitate desfăşurată cu elevii, prin tactul pedagogic arătat în lecţiile predate, precum şi prin relaţiile amicale pe care le are cu dascălii spanioli. Prin tot ce face, Daniela aduce cinste şcolii româneşti, dascălilor care au pregătit-o şi ţării noastre.

În activităţile din afară de şcoală, scoate, anual, cu elevii români şi spanioli, o revistă intitulată „El rinconcito de Rumania”, „revista creada por el grupo del taller rumano-espaniol”. De asemenea, pregăteşte programe artistice în care pune în scenă creaţii din dramaturgia şi proza românească.

Numărul revistei pe anul 2010 se deschide cu un „Cuvânt către profesori, şcolari şi părinţi”, din care reţinem, în chip de concluzie: „Încercaţi să vă propuneţi în viaţă un ţel măreţ, un ţel nobil şi luptaţi pentru împlinirea lui, dacă vreţi să fiţi cu adevărat fericiţi”.

Paginile următoare sunt rezervate unor momente importante din literatura, cultura şi civilizaţia românească, unor tradiţii şi obiceiuri, reţete culinare româneşti şi chiar glume Fiecare pagină este frumos ilustrată cu portretele unor scriitori, cu extrase din operele literare reprezentative.

Pe o pagină citim versuri din „Bunica” de Şt. O. Iosif ( „Cu părul nins, cu ochii mici /Şi calzi de duioşie…”) şi „Ce te legeni…” de Mihai Eminescu „Şi de ce să nu mă plec/ Dacă păsările trec/ Peste vârf de rămurele,/ Ducând gândurile mele/ Şi norocul meu cu ele”/; pe alta, sub titlul „Legendele neamului românesc”, aflăm informaţii despre Mănăstirea Curtea de Argeş, construită de Neagoe Basarab, pictura interioară fiind realizată de zugravul Dobrimir.

Alte secvenţe sunt închinate evocărilor lui Alexandru Ion Cuza („Moş Ion Roată şi Vodă-Cuza”), George Coşbuc („Iarna pe uliţă”, „La oglindă”), Elena Farago („În ziua de Paşti”), M. Sadoveanu („Dumbrava minunată”), Grigore Alexandrescu („Boul şi viţelul”), Ion Creangă („Cinci pâini”) etc.

Nu lipsesc proverbele („Este mult mai uşor să-i dezvolţi omului calităţile, decât să-i înlături defectele”; „După furtună, vine vreme bună”, „Când banii vorbesc, adevărul tace”, „Cine-i harnic şi munceşte are tot ce vrea”) şi nici ghicitori („Roşu ca focul, iute ca dracul” – ardeiul iute; „Voinicul cu haină albă/ Iese primul din zăpadă” – ghiocelul; „Iarna-n frig, vara la soare/ Neschimbat e la culoare” – bradul).

Revista condusă cu pricepere de „La Maestra” Daniela Naşcu (Vrânceanu) cultivă spiritul creator al elevilor, dragostea pentru frumosul artistic şi, mai ales, interesul pentru valorile culturii române.

Cândva, după ce-şi va fi acoperit necazurile financiare, Daniela noastră se va întoarce acasă, cu o experienţă de viaţă în plus, dar şi cu dorinţa de a lucra la mintea şi sufletul copiilor de pe Valea Bârgăului. Căci, vorba aceea:

Fie pâinea cât de rea,

Tot mai bună ţi se pare

Când este din ţara ta.