Proiecte (?) de integrare (3)

Sau modalităţi la marginea legii de-a face nevăzute mari sume de bani europeni accesaţi pentru astfel de… găselniţe, gogoriţe, abureli. Integrarea cui în ce anume? Legi şi proiecte „în regulă”, întocmite de către argaţii de partid (aflat la conducere), cu scopul ascuns de-a putea deturna fonduri europene (culmea perversiunii, tupeului şi nesimţirii politice), dar şi bani de la buget, acelaşi buget alimentat astăzi de către nişte bieţi „pensionari nesimţiţi”.

În seara zilei de 8 septembrie 2010, pe postul naţional de televiziune, preşedintele a scăpat porumbelul: „din tranşele următoare ale megaîmprumutului, trebuie destinaţi pentru investiţii, în vederea accesării de fonduri europene (ce vă spuneam mai devreme), pe proiectele existente, măcar 1,3 mld.de euro”. Era speriat de ceva, sub o presiune covârşitoare a ceva probabil peste puterea lui de înţelegere, obsedat de ceva ocult, terifiant, văzut numai de el. Umbra Ceauşescului părea să planeze, acolo în studioul televiziunii, deasupra unui omuleţ timorat până dincolo de limita suportabilităţii. Şi porumbelul i-a scăpat, căci în stări de stres maximal te controlezi foarte dificil.

1,3 mld.de euro, din 20 mld.de euro! Dar cu ceilalţi peste 18 mld. De „euroi” ce făcurăţi, nene, că pensiile nu crescură într-o nesimţire, cum tot o dădeai bâlbâită, taică preşedinte? „Trăim bine”: nu ne permitem autostrăzi, dar ne înghesuie luxul de-a întreţine ditamai etnia parazitară, amanetând străinului viitorul şi siguranţa copiilor şi nepoţilor populimii băştinaşe trudnice. (Unde sunt autostrăzile românilor? Le haliră tâganii!). Aceasta este singura „măreaţă realizare”, de-a lungul a două (ia nu mai fi atât de sigur că vor fi două!) mandate ale acestui „deplin acoperit” (s-o creadă ei că-i „deplin”), ales pe şi prin căile Domnului (alea necunoscute) preşedintele unei naţii, a cărei dispariţie din istorie mondială a fost deja hotărâtă în laboratoarele iudeo-masoneriei!

x x x

În nicio Cartă a drepturilor omului (nici măcar într-una imaginară), nu este stipulat „dreptul la parazitism social, la nemuncă, la exploatare mascată”. În numele niciunui „drept” nu poate fi obligat nici un cetăţean, să se lase spoliat, furat, exploatat de către un alt cetăţean, în virtutea niciunei „discriminări pozitive”.

Berlusconi are dreptate! Sarkozy are dreptate! Aceştia, da, lideri cu coloană vertebrală! Ei nu-şi vor obliga niciodată compatrioţii să se lase exploataţi de către o etnie parazitară în numele unor inexistente drepturi ale tâganului: la parazitism social! Sănătoasă atitudine! Vrem şi noi, pe la noi pe-acasă, astfel de lideri!

Există dreptul la muncă (nu la cerşetorie), ca drept esenţial al omului (este mijlocul prin care se asigură fiinţarea dreptului fundamental: dreptul la existenţă). În acest caz se cuvine să luăm odată măsuri concrete şi eficiente, care să dea rezultate imediate, pentru asigurarea acestui important drept al omului, etnicilor paraziţi. Dacă tot suntem noi, românii, făcuţi responsabili că prin secolele XIII-XV nişte triburi primitive vor fi fost alungate din nordul Indiei, venind pe aici, măcar să le asigurăm dreptul care li se cuvine oamenilor civilizaţi: dreptul la muncă! Numai pe această cale etnia tâgănească va putea fi integrată în societatea europeană!

Proiectul de integrare

Există numai un singur proiect de integrare a tâganilor în societatea românească civilizată, radical, eficient şi unic prin simplitatea ea!

1.Reînfiinţarea unităţilor militare de munci în economia naţională;

2.Încadrarea acestora cu militari concentraţi, tâgani (sau rromi, sau cconieci sau…).

Argumentaţia

În vremurile de tristă faimă ceauşistă, unităţile militare de munci în economia naţională au înfăptuit efectiv: Casa Poporului (este a doua megaconstrucţie din lume, după Pentagon), Canalul Dunăre – Marea Neagră, Combinatul siderurgic Călăraşi, Combinatul de apă grea Halânga (cel pe care a vrut să-l înstrăineze Petrică Mincinosu’, ceea ce i-a şi adus debarcarea din fruntea guvernului, prin mineriadă), Sistemul hidroenergetic Cerna-Motru-Tismana, Transfăgărăşanul, Sistemul de irigări şi hidroamelioraţii din Câmpia Română în suprafaţă de 3.800.000 ha; şi pensionarii militari de astăzi, trudnicii de atunci , sunt băscăliţi de către o vertebrată numită prim-ministru: „nesimţiţi de lux”. Atâta-i poate capul la biata vietate.

Posibilităţi

Reînfinţatele unităţi de munci în economia naţională ar fi în măsură să construiască într-un cincinal (cine-i măgarul care afirma că termenul este caduc?), peste jumătate din necesarul de autostrăzi al României! S-ar dispune de peste un milion de muncitori (bărbaţi apţi), pe un ciclu de minim un an. Nu s-ar mai irosi banii de la ministerul Transporturilor pe plăţi pentru nimic, către firme externe. Investiţia, nu mai mare decât sumele achitate străinilor de pomană, s-ar putea lesne derula prin structuri specializate ale Ministrului Apărării Naţionale. (De la omul cu puşcă, politicianul nu îndrăzneşte să fure!).

Unitatea militară de munci în economia naţională înseamnă: disciplină, educaţie, muncă şi producţie de bunuri materiale, asigurarea la cel mai deplin paliar a dreptului primordial al omului, dreptul la existenţă pe calea propriei munci, cu propriul efort în propriu beneficiu. Cu numai 50% din totalul sumelor vărsate de-a-n pomana către firme străine, s-ar asigura şi investiţia şi funcţionarea (de principiul sănătos al autofinanţării şi autogestionării – un dobitoc afirma că nu mai sunt viabile- unităţilor militare de munci în economia naţională. S-ar economisi 50% din acele sume, care s-ar putea direcţiona către cultură. În scurt timp militarii tâgani ar putea accede ei înşişi, la funcţii de comandă prin urmarea şi absolvirea de şcoli şi cursuri de construcţii militare. Aşa se va produce integrarea reală efectivă, şi rapidă a etniei parazite azi, integrată în lumea civilizată mâine, dar mai ales extrasă de sub influenţele malefice ale iudeo-masoneriei.

Opinăm ferm că desfiinţarea serviciului militar (chiar şi a celui alternativ) obligatoriu în România, s-a executat la ordin iudeo-masonic tocmai pentru a se provoca grava penurie de muncitori disciplinaţi, eficienţi şi şcoliţi, cărora le-a luat locul o pegră de paraziţi sociali, de exploatatori mascaţi după „discriminarea pozitivă”. „Portocalie”!

Celelalte glumiţe cunoscute sub numele de „proiecte de integrare” sunt folclor politic. Sunt modalităţi, găselniţe de-a sustrage „legal” fonduri europene. Se pot construi mii de şcoli pentru tâgani, pe care aceştia le vor frecventa numai în zilele în care „vine Europa în control”, dar în care nu va învăţa nimeni, nimic. Armata este singura instituţie care are puterea să educe, să şcolească, să integreze cui eficienţă maximă! (Şi încă multe altele poate să facă armata dacă…).

Singurul „proiect de integrare” fiabil şi viabil este cel implementat pe calea serviciului militar alternativ obligatoriu, bazat pe succesiuni repetate de concentrări cu durata de minim un an fiecare. Iar cel ce se sustrage (mă rog, încearcă să) nu este pedepsit nicicum, numai că nu primeşte nici un drept bănesc. Integrarea trebuia înfăptuită grabnic căci este deja târziu.

Să nu lăsăm să se facă prea târziu!

Reflecţii la un telejurnal de seară

-În seara zilei de 15 septembrie 2010, în cadrul telejurnalului de seară, o vertebrată blondă (musai blondă) cu „abilităţi” de implementarea „integrării tâganilor repatriaţi”, perora isteric cum că ea deja i-a alocat la ajutoarele sociale de stat pe tâganii aferenţi ultimei şarje de returnaţi (de la bugetul Franţei, către bugetul României, că-i al nimănui). Şi se isteriza chestia aia blondă (musai blondă) vociferând în faţa camerei de luat vederi, de parcă tocmai ar fi construit nişte kilometri de autouliţă prin curtea lu’ tac’ su’. Dezarmantă inconştienţă la funcţionarii guvernamentali, dacă doar atât percep ei din fenomenul „integrare” (să disloce falii enorme din buget, pentru încurajarea parazitismului social porrtocalesc!

În cadrul aceleiaşi emisiuni informative, însuşi ministrul (nu sinistrul) Blaga folosea cu inconştienţă hilară sintagma: „discriminare pozitivă”. Să-ţi fie, nene ministrule! De la domnia ta aveam aşteptări intelectualiceşti, nu de agramat! Încă mai cred că a fost o regretabilă scăpare porrtocalie şi nu o obişnuinţă indusă pervers în mintea matale de către iudeo-masoni!

Mihai Lucian Valea

membru al Asociaţiei pensionarilor militari din România – filiala Bistriţa