Pr. Vasile Beni: Cunoașterea lui Dumnezeu

Thales din Milet-filozof și matematician grec spunea: ,,Mai vechi decât orice este Dumnezeu, fiindcă nu este născut; mai frumos decât lumea, fiindcă este opera Lui; mai repede decât gândul, mai înțelept decât timpul, fiindcă descoperă toate. Dumnezeu este ființă fără de început și fără de sfârșit”.

 Dragii noștri credincioși!             

       Duminica a VII-a de după Paşti este aşezată între două mari sărbători creştine: Înălţarea Domnului la cer şi Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile. Joia din săptămâna aceasta am prăznuit amintirea zilei când Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a înălţat cu trupul la ceruri, la 40 de zile după slăvita Sa Înviere, plinindu-I-se astfel rugăciunea, pe care a adresat-o Tatălui Său celui ceresc în Joia Patimilor şi pe care rugăciune ne-o aminteşte Sfânta Evanghelie de astăzi când zice că „ridicându-şi ochii la cer, Mântuitorul a zis: Tată, a sosit ceasul, preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine”…. iar viaţa veşnică este aceea ca să Te cunoască pe Tine,  singurul, adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.

       Fiecare dintre noi poate ne-am pus o întrebare simplă la care am aşteptat răspunsuri: ”Oare există Dumnezeu?” Și, dacă există, unde trebuie să-l găsesc.

              Cine este Dumnezeu. Numele dat Fiinţei supreme spirituale, personale, eterne, care a creat lumea văzută şi nevăzută şi care este purtătorul de grijă a acestei lumi. Este unul în Fiinţă dar întreit în Persoane. Tatăl este cel care a creat lumea, Fiul cel care a mântuit-o, iar Duhul Sfânt o conduce spre desăvârşire.

       Şi Dumnezeu este prezent nu doar în Sfânta Biserică, ci şi în viața noastră de zi cu zi, pentru că Dumnezeu nu este doar Creatorul acestei lumi, ci şi purtătorul de grijă, sau Proniator.                                                                      Cunoaşterea în Familie. Fiecăruia dintre noi dacă ni s-ar pune întrebarea, unde am auzit, unde ni s-a vorbit despre Dumnezeu mai întâi-răspunsul nostru ar fi că în familie. Părinții noştri ne-au învățat să ne rugăm la Dumnezeu, la ,,Doamne Doamne”, la Maica Domnului şi la Îngerul păzitor. Îmi aduc aminte că părinții seara mă puneau să zic cele şapte Sfinte Taine, cele zece porunci, Crezul şi rugăciunile amintite mai sus.      Şi astăzi cele șapte sfinte Taine, precum şi cele zece porunci, le consider ca fiind rugăciuni, pentru că aşa le-am învățat de la părinți, chiar dacă ele sunt învățături de credință ale Bisericii noastre.                 

       Cunoaşterea la Biserică şi la Şcoală. Rolul preotului şi  misiunea pe care o are este de a-i apropia pe oameni de Dumnezeu. Şi Biserica pentru toți este o şcoală pe tot parcursul vieții. La Biserică, fiecare dintre noi învățăm sau recapitulăm ce am învățat acasă. La şcoală, dascălii încearcă să fie aproape de cei pe care îi au sub oblăduire, aşa cum poetul spune: „Învățătorule tu ai un nume /Ce l-a avut Mântuitorul/ Şi ai o misiune–n lume/ De a lumina poporul /Precum făcu Mântuitorul”.                      

        Ce a spus părintele Dumitru Stăniloae despre cunoașterea lui Dumnezeu:  ,,L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu, apoi în cărți, idei şi în simboluri. Dar nu-mi dădeau nici pace, nici dragoste. Într-o zi am descoperit scrierile Sfinților Părinți că este posibil să-L întâlneşti pe Dumnezeu în rugăciune. Atunci, cu multă răbdare, m-am aşezat pe treabă. Astfel, am înțeles, puțin câte puțin, că Dumnezeu este aproape, că mă iubeşte şi că, lăsându-mă umplut de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalți. Am înțeles că iubirea este comuniune cu Dumnezeu şi cu cel de lângă tine. Şi că, fără această comuniune, lumea nu este decât tristețe, ruşine, dezolare, masacre. Numai dacă va voi să trăiască în această iubire, lumea va cunoaşte viața veşnică”.

       Cunoașterea lui Dumnezeu când suntem în necaz. O pildă ne spune că un pustnic a început să se răzvrătească, să cârtească împotriva lui Dumnezeu zicând : ,,Doamne, te-am văzut la bucurie că m-ai ajutat, dar în clipele cele mai grele nu ai fost cu mine. Şi a zis Domnul: ca să vezi că te-am ajutat, uită-te în spate pe drumul vieţii și spune-mi ce vezi? Două urme: sunt urmele paşilor tăi. Acum uită-te în dreapta ta. Ce vezi? Alte două urme – sunt urmele paşilor Mei şi atâta timp cât le vei vedea să ştii că Eu, Dumnezeu sunt cu tine, de-a dreapta ta. Şi a văzut multă vreme pustnicul de-a dreapta sa cele două urme. Dar a avut de trecut pustnicul prin necazuri și greutăţi,  şi s-a uitat în dreapta sa, dar n-a mai văzut urmele. Şi a zis pustnicul către Dumnezeu: Doamne, n-am greşit când am zis că atunci când îmi merge bine ești cu mine, iar la greu nu erai cu mine. Şi i-a răspuns Dumnezeu: atunci viaţa ta era în pericol, dar urmele paşilor pe care le vedeai în spatele tău, erau urmele paşilor Mei, pentru că atunci tu erai în braţele Mele. Când ne este cel mai greu în viață, Dumnezeu nu este lângă noi, ci noi suntem în brațele Lui.

 Sus să avem inimile și să fiți binecuvântați!

Pr. Vasile Beni