Împăratul care nu vrea să se folosească de oştirile lui….

„Ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” Aceste cuvinte le spune HRISTOS lui Petru, celui mai vârstnic dintre discipoli, care a ridicat sabia şi l-a lovit pe Malhus, slugoiul care întinsese mâinile să lege pe IISUS. Petru voise să-l lovească-n cap, dar prin voia lui Dumnezeu, sabia i-a tăiat doar urechea şi HRISTOS i-a pus-o la loc şi l-a vindecat îndată. Se întâmplau toate aceste lucruri dramatice în Ghetsimani. E mai presus de orice îndoială că IISUS s-ar fi putut apăra de Iuda şi de slugile trimise de la Templu. (Să nu se facă confuzia că ar fi fost şi ostaşi romani în Ghetsimani. Ei nu mergeau oriunde, la porunca evreimii, ci doar cu încuviinţare romană specială.)

Un singur înger ar fi fost de ajuns să spulbere toată ceata venită să prindă pe IISUS, ca şi pe orice altă armată. Dacă aceasta ar fi puterea unui înger, ne gândim ce putere ar fi avut douăsprezece legiuni de îngeri. Fiul ceresc nu a voit să se folosească de ajutorul Tatălui, ci a zis: ”Facă-se voia Ta.”(Matei, 26.42). „Astfel, -spune Nicolae Velimirovici al Serbiei, IISUS a cunoscut voia Tatălui şi a fost în acord perfect cu ea”, „ascultător făcându-se Părintelui ceresc până la moarte şi încă moarte pe cruce”-cum spune Sf. Ap. Pavel. Din acel moment, al voii clare a Părintelui ceresc, zbuciumul lui HRISTOS s-a terminat. A ştiut că trebuie să înfrunte moartea, povara Crucii, batjocoririi şi a păşit cu linişte şi curaj înfruntându-şi suferinţa mântuitoare pentru întreaga umanitate.

Necesar a fost ca noaptea să pară a stăpâni, pentru ca lumina Învierii să fie cu atât mai orbitoare. ,,A trebuit ca răul să fie lăsat să se umfle -scrie acelaşi Velimirovici- şi să se desfăşoare neîmpiedicat în toată răutatea lui, ca astfel să i se întrezărească pe drept viitoarea nimicire. Trebuia ca răutatea să răcnească în toată pornirea ei batjocoritoarre şi ucigaşă, ca apoi să amuţească în faţa tainei slăvitei Învierii.”

N-au fost trimişi acum în Ghetsimani îngerii să despice pământul şi să-i înghită pe nemernici, dar vor veni îngerii la mormântul Învierii, anunţând strălucita biruinţă a Fiului lui Dumnezeu. O. Stăpâne al veacurilor, Mântuitorule preaslăvit! Tu, cel ce deschizi ochii celor orbi, luminează mintea tuturor spre a te vedea şi a te cunoaşte pe Tine, Dumnezeul cel adevărat, Salvatorul lumii.