După 40 de zile

Pomenirea la 40 de zile se face în amintirea Înălţării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Învierea Sa, pentru ca tot așa să se înalțe și sufletul nostru la cer.  

Potrivit învățăturii și credinței creștine, viața omului nu se sfârșește o dată cu moartea trupului, iar sufletul își continuă existența și dincolo de hotarele vieții pământești.

Din acest motiv, nu dăm uitării pe cei adormiți nici după înmormântarea lor, ci îi pomenim pururi, ne rugăm și mijlocim pentru odihna și pentru iertarea păcatelor lor.

Un semn creștinesc a săvărșit familia Georgeta și Pompei Raus duminică, 5 iunie, în onoarea mamei lor Angela Baciu, din Năsăud,  care nu a admis concesii, jumătăți de măsură, plecată din această lume acum 40 de zile, lăsând copiilor și nepoților rugămintea care sună mai degrabă a poruncă ...vă rog pe toți și cu stăruință cer vouă urmașilor mei să vă rugați neîncetat lui Hristos –Dumnezeu pentru mine, spre a fi așezată unde este lumina vieții. Așadar, adormita în Domnul a venit o clipă printre cei dragi, fiind convinsă că nouă, tuturor - familiei, foștilor elevi,părinților, locuitorilor orașului - ne pasă totdeauna de dascălii noștri și facem întotdeauna ceva pentru sufletul lor.  S-a făcut, în amintirea omului de la catedră, un parastas, oficiat de părinții parohi de la Catedrala năsăudeană - Lucian Greabu și Florin Rus - printr-o rugăciune de mijlocire la Dumnezeu pentru sufletele celor care nu mai sunt printre noi.

Parastas înseamnă a sta în rând cu cineva, a sta alături de cineva, a mijloci pentru cineva, fiind un moment de vie și profundă comunicare cu cei plecați, cu care întreținem vii legăturile spirituale prin rugăciune.

Colacii și lumânările de pe masa din fața altarului semnifică chipul trecerii noastre prin viață, așa cum arde și se consumă lumânarea, așa arde și se consumă viața noastră care, spre a oferi lumină, trebuie ca încet încet să se consume. Și noi, ca și lumânarea, trebuie să oferim ceva din noi să se consume în fiecare zi câte puțin.