Cuvinte înmiresmate

 

Zâmbetul tău…

 

Zâmbetul tău, azi,

Ca un cireș înflorit,

Mângâie norii!

 

Vremi…

 

Vremi răstignite

la intrarea în gând

și glasuri agățate

de focul lămpii

plăpând;

pas de vioară

tânără

se aude-n târnaț…

Mai are importanță

cât mai e

până marți?

 

Iubirea

 

Baierul nopții,

Sfetnic priceput și mut:

Iubirea a-nvins!

 

Iubirea dintâi

 

Miracolul vieții

În crucea nopții ivit:

Iubirea dintâi.

 

Strop ascuns

 

Ploaie,

rostogoliri de gânduri

peste stâncile

neîmplinite;

Cenușiu,

mult cenușiu,

și vuietul valului

viclean și vulgar;

Picuri de gând

înecate

în vuiet…

Totul într-un strop

ascuns și pierdut!

 

Suferința

 

Un plop găunos

Stă să cadă peste sat:

Suferința mea!

 

Lacrima de cer

 

Nimicnicia

vieții: lacrimă de cer

neîntâlnită.

 

Flăcări

Flăcări dogoritoare

peste gheața eternă

așternută

în sufletu-mi pal;

Săgețile lor,

odată-așteptate,

acum sunt regine

pierdute-n aval;

Ce ieri era zâmbet,

azi a-nghețat

și toate încep,

of! toate,

doar cu

fost-a odat’.

 

Neîmplinirea

 

Neîmplinirea –

ca frântura de clipă,

azi, ruginită.

 

Păreri amorțite…

 

Păreri amorțite

peste dealul pierdut,

doar gheața

din suflet

mă arde

și-s mut…

Păreri amorțite

demult,

prea demult

Farmecul vieții

 

Farmecul vieții:

scâncetul neprefăcut

al împlinirii.

 

 

Amintirea

 

Ferecări de gând

pe ulucul sorții,

păianjeni ieșiți la plimbare

nestingheriți,

cu pânza roasă

de vreme;

Doar amintirea,

numai ea,

colindă, colindă!

 

Curcubeul

 

În sufletul meu

Se naște curcubeul:

Cireș înflorit.