(1)„R” – UN HOŢ, (2) „RR” – O BANDĂ

În ultima săptămână, hai fie chiar două, a curs multă cerneală şi s-au revărsat în adevărate cascade audio-video, imagini şi sonorităţi dintre cele mai spectaculoase, privind fenomenele infracţionale pe tărâmul patriei. De la „opăritul ciorii în gârlă” , „eliberarea de reţete gen gloanţe în farmacii” şi până la „jaf armat bancar după jumătate de veac” plus, din ce în ce mai numeroase găinării flocăite, prin „ostoirea” borfaşilor de duzină cu ranga, de către vajnice amazoane moldave. Iar toate acestea după un interval de circa două decenii, în care, ai noştri developaţi, dar mai cu seamă ne developaţi, reuşiseră să implementeze peste fruntarii sintagma pe care am utilizat-o ca titlu.

Şi pentru că, prin cele zări de prosperitate a început să înţarce bălaia, categoric şi pe bază de criză, nu numai pe seama sporirii măsurilor de securitate, ai noştri, ca brazii, au început să se reverse în matcă. Pe fondul năravului din fire fără lecuire, dar şi a diminuării autorităţii, cuplată cu bâlbâiala demnă de cartea recordurilor, de a instala în mai puţin de o lună lucrătoare a trei ciobănei, puşi ori impuşi să păstorească, autentice turme de iepuri zbanghii, cu mască ori fără.

Sigur că nu ne este ruşine nici cu ai noştri vecini, din întreaga roză a vânturilor. Dintre care unii ne mai dau încă for la capitolul crimă organizată. Dar iată că, la nelegiuiri, recuperăm al naibii de repede. Iar dacă ritmurile se menţin, ba chiar au toate condiţiile de a creşte, nu-i târzie vremea în care o să devenim şi la intern cu ceea ce ne-am împăunat, dar mai cu seamă am fost ştampilaţi, la export. Iar că este exact aşa cum spunem, luaţi în calcul vânzoleala broscărească dintr-o anume cizmă şi o să vedeţi că, în metru capitalist, „cântecul ginţii latine” se reîntoarce la vetustul adagio: „decât să plângă muma, mai bine să bocească muică-ta”. Ca atare … „caramba şi hâş acasă” că altfel „castrarea chirurgicală şi chimică” e valabilă, şi la unu, şi la doi de ”R”. Cu toată cetăţenia comunitară cu tot.

În mod categoric că la o asemenea situaţie, tratamentul cu duhul democraţiei, de dragul ei, are acelaşi efect ca, stropitul cu apă sfinţită a piciorului de lemn. Aşa că sporirea forţelor de ordine este de salutat. Dar dacă nu se va acţiona şi asupra disipării, la modul serios, a organizării banditeşti a rău făcătorilor, totul va fi în zadar. Iar lovitura mortală „de la 7 metri” e mai mult decât pilduitoare şi „ochiul pentru ochi şi dintele pentru dinte”, nu ultimă soluţie, ci următoarea mişcare. Tocmai pentru că s-a ajuns la saturaţia în care, jocul: „fă-te că nu mă găseşti” cuplat cu fratele siamez: „tu îl prinzi şi eu îl scap” nu mai poate continua nici măcar în glumă. Iar de se va apela, fără nici un fel de greaţă vizavi de „drepturile omului”, la ceva ţepe în piaţa publică, fie şi la modul mişcător cu pipăruşe în „the popou”, nu va să însemne „nici-o hibă-n bai”. Ci semnalul clar că a sosit momentul trecerii de la vorbe la fapte.

Dacă dorim să mai ieşim din case. Dacă nu, adio şi-un praz verde, deoarece plimbatul sub clar de lună e deja un moft, iar marşul apostolesc la orele mici ale nopţii, realmente o aventură. Desigur pentru cei mulţi şi fără bodigarzi cu flinte.