Vreau să las ceva în urma mea

La evenimentul literar derulat la sediul ziarului nostru „Răsunetul” din Bistriţa, într-o bună structură a comuniunii scriitorilor, prezentând ultima mea carte „Maieru, cuib al visurilor cu parfum de legendă”, am vrut să las ceva în urma mea, mai deosebit, despre Maieru, despre „cel mai frumos loc din lume”, vorba lui Liviu Rebreanu, patronul spiritual al localităţii. Am rămas impresionat de „aglomeraţia” de scriitori veniţi pentru câteva clipe de literatură purtate în zâmbetul amintirilor, le mulţumesc tuturor şi-i asigur de marea mea preţuire, a fost un fel de suavă solidaritate sufletească care, totdeauna, oferă o stare de bine şi de încredere.
Cartea mea „Maieru, cuib al visurilor cu parfum de legendă” este dedicată Centenarului Marii Uniri, 1918-2018 şi îmbracă o structură monografică. Am scris-o după mai multe luni de eforturi, am studiat, organizat şi sistematizat sute şi sute de documente aflate la muzeul nostru, am consultat multe alte cărţi, a fost un travaliu serios, cu fascinaţia lui, dincolo de oboseala specifică. În cuprinsul cărţii am adus un omagiu profesorului, scriitorului, folcloristului, monografistului, domnul Sever Ursa, Patriarhul Cultural al Maierului, ctitorul a două muzee, din Prislop şi „Cuibul visurilor” din Maieru, care rămâne, în continuare, pentru noi toţi, o stare de spirit. Dânsul a pus pe masa fiecărui măierean file de istorie, obiceiuri, datini, tradiţii, şi pe marele Liviu Rebreanu.
Orgolioasa, bine închegata şi frumoasa aşezare someşană Maieru, are de-acum încă o carte a sa specială, cu structură monografică, care, îndrăznesc să cred, i-a oferit o nouă strălucire în arealul vremurilor. Am avut de traversat un mare volum de muncă, în vrafuri de documente, multe dintre ele aparţinând domnului Sever Ursa, aflate în muzeul nostru, am consultat arhive şi diverse surse bibliografice, am profitat de experienţa mea de jurnalist care a scris despre Maieru şi oamenii săi, ani mulţi, am sistematizat un material şi am ajuns la concluzia finală că Maieru se prezintă ca o entitate geografico-istorică, cu multe elemente de originalitate şi un farmec aparte.
Am scris despre satul măierean, sat tradiţional românesc, care înseamnă matricea neamului nostru, iar reînnoirea sufletului nostru ancestral rămâne singura cale de regenerare a satului. Maieru, cu sociologia lui folclorică, era şi mai este încă o imensă familie, avea şi mai are încă economia lui patriarhală în care nimeni nu moare de foame deoarece este o solidaritate organică a satului care nu-l lasă. Cele mai grandioase averi ale Maierului erau şi mai sunt încă, satul, civilizaţia sătească şi credinţa în Dumnezeu, avem aceeaşi limbă, lege şi credinţă.
Studiul monografic al Maierului este important, ca orice studiu monografic, pentru cunoaşterea istoriei, geografiei, agriculturii, meşteşugurilor, folclorului, obiceiurilor, datinilor, tradiţiilor, pentru cunoaşterea oamenilor trăitori pe aceste meleaguri. Nu am avut un plan ideal după care să mă ghidez, de alfel nici nu putea exista un asemenea plan, orice carte cu note monografice este scrisă de un om sau mai mulţi oameni cu un anumit tip de pregătire intelectuală. Cartea mea este un studiu ştiinţific şi ca atare are şi un aparat critic. Eu am organizat imensul material documentar dându-i un iz literar-artistic, am scris totul cu atenţie şi dragoste.
Mulţumesc tuturor celor care, într-un fel sau altul, m-au ajutat la elaborarea acestei importante lucrări şi nu iau în consideraţie anumite zâmbete răutăcioase şi invidioase, mulţumesc Consiliului Local Maieru, Primăriei şi domnului primar, teologul Vasile Borş, pentru ajutorul financiar promis, mulţumesc editorului Dinu Virgil Ureche şi Editurii „Napoca Star” din Cluj, mulţumesc scriitorilor care mi-au prezentat cartea, Jeniţa Naidin, Ioan Mititean, Mircea Daroşi, mulţumesc soţiei mele Mari care m-a ajutat efectiv la tehnoredactarea lucrării, precum şi pentru partea sa de finanţare, mulţumesc şi dumneavoastră iubitorilor de literatură care ne-aţi onorat cu prezenţa, Menuţ Maximinian, vechiul şi tânărul nostru coleg, căruia tot astăzi la ora 16 i-am acordat, împreună cu scriitorul Mircea Daroşi, un interviu în direct pentru „Radio Someş”, Alexandru Cristian Miloş, care a condus evenimentul, Ioan Lazăr, mulţumesc pentru articolul scris în Răsunetul imediat după eveniment, Lucreţia şi Ioan Mititean, Mariana Popescu, Niculae Vrăsmaş, Rodica Fercana, Macavei Al. Macavei, Pompiliu Ştefănescu, Maria Olteanu, dânsa a donat o icoană muzeului „Cuibul visurilor” din Maieru, Alexandru, Dumitru Bar, Andrei Moldovan, Olimpiu Nuşfelean,dr. Anca Leon şi soţia, Radu Sălvan, Ileana Rus, dr. Natalia David, dr. Senia Burduhos, Marilena Toxin, Liviu Ioan Mureşan, însă cel mai mult îi mulţumesc lui Dumnezeu care m-a milostivit cu sănătate şi putere de muncă.
Domnul profesor Sever Ursa a purtat stindardul cultural al Maierului, cu strălucire, timp de 60 de ani, acest stindard nu a căzut, el este de-acum pe frontispiciul marelui Muzeu „Cuibul visurilor”, aici unde este datoria noastră a tuturor care putem, să grupăm şi regrupăm forţele intelectuale locale, pentru că Maieru a fost şi trebuie să mai fie, în continuare, un reper spiritual pentru întreaga Vale Superioară a Someşului, trebuie să fim mândri că aici în comună este un Rege spiritual, cel mai mare romancier al românilor, Liviu Rebreanu.
Poate că acolo sus, în grădina cu parfumul luminii veşnice, la ora de lectură, moşii şi strămoşii noştri citesc cu nostalgie şi plăcere acest volum cu iz de legendă.