Virgil RAȚIU - Fabukle

                                                         În amintirea lui Andrei Moldovan

 

 

Fabula de geniu cazon

 

 

Medvede-te-aș, dar n-am cui,                                                                                                     

Înputina-te-aș, dar n-ai cum…

Așa se prepară ciulama de pui

Când arde focul dar nu iese fum…

 

Peroneu (refren):

Oare ar trebui continuată?...

Oare nu e insuficientată?...

 

Ei prepară ciulama de pui

Iar foc nu arde, însă iese fum,

Medvede-te-ai atomului,

Înputinat ca coliva de drum.

 

Adesea se-ntâmplă, scărpinat

La pendulul cu jar, ciulama,

Medvede-te-ai pe Urali urcat,

Înputina-v-ați până undeva!                                                                                                                                     

 

Maglavais în ceaun izbutiți,

’Colo Hitler, gâdilat,-îl slăviți,

Medvediți amândoi, creuzet,

Trăsnet înputinat de suspect.

 

Mușcă mâinile, picioarele latră,

Desputinații se roagă trăsniți.

Rușii dospesc într-o covată,

Sub bombe și fitile moșmodiți…

 

 

SORCOVA

 

Sorcova,

Moskova.

Să trăiți,

Bălăngăciți,

Anul ăsta

S-o mierliți!

 

Tare ca lemnul,

Iute ca pleul!

 

Sorcova,

Morkova,

Să trăiți,

Să vă cruciți,

Anul ăsta

Duh să fiți!

 

Anul ăsta

S-o-mburdați,

Să o îmbu-

merangați.

 

Mânați, mă!

Mânați!

 

 

          (SFÎRșit* de 2022)

 

________________

*) Nu se pot grafia interjecții cu „â”!

 

 

 

 

Măgarul și bastonul din ceașcă

 

 

„numai cafeaua își deschide larg

și perfid înspre mine ochiul negru din ceașcă –

grădina de cafea e fleașcă.

(...) știu precis că este în nuca asta aurie –

bat pariu cu viața.

(...) sunt și eu,

la urma urmei una din fireștile certitudini-incertitudini

pe care ni le servește onest

Universul – și mie și lor.

Până la moarte una din cealaltă

să mușcăm

întreagă rămânând fiecare nevătămată,

până la moarte

așa să stăm la masa asta de orbi și surzi” (...)*.

Aceasta, zice-i-se poezie,

de Firan Abricela fantezie,

profundă, senzațională, adevărată mimoză,

serios! e osmoză!

Are blog. N-are sociolog,

nici psihopedagog…

 

Dincolo, „singurătatea alăptează frica din mine” –

cântă Compostu Marinena,

în mult mai multe versifícii,

din Newman, printre artificii.

Ah, omul nou pe pământ nou!

Sigur, fetele știu în sinea

că sunt femei. Altfel ar mai pune

creionul pe hârtie, ar desena – n-ar interpune

ceea ce demult s-a afirmat

oral, în scris, citit, pe twitter, X și la Sfat.

 

 

MORALA

 

Călare pe celălalt mal

e un măgar! –

cu gura până la urechi,

crescute pe-o chitară,

între mărar și curechi,

privind în gaura din ceașcă.

 

Grădina de cafea e, însă, fleașcă.

 

_____________________

*) După poezii din Newman, 2023.

 

 

 

Fabula semnelor,

     de la Covideanu2 încoace

 

La un semn, deschisă-i calea

Și se oprește pe „stop”

Un bătrân chircit ca jalea,

Fără palton și cu clop.

 

Un tir lung de curse scurte

Frână mai să cadă-n bot,

Moșul făcu semn de prieten

Și fugise, trap, trop, boc…

 

S-au oprit véhi cinci șiruri

Încât zări se-ntuneciră

De multicolore tiruri.

Indiscreți pe trot’ s-iviră…     

 

– Ce e…? Cine-i babu?... Șie vra?...

(Motoarele diesel, febrile.)

– Trebe ca  să, niscaiva,

Bâtrânii să stea-n azile!...

Pe străzi, în mi-e-zul verii,

Numai încurcă șoferii!

 

Și iarăși, în cor: Babule!

– Huo!... Leapșă... Scoală-te!...

– Timpul e bani, e valută!

– Nu-i preț de ciuruci între noi!

Moderna lume-i ciufută,

Nu tolerează „tatoi”!?

„Chereala” e veche la noi!

 

Scoală bătrâne, hai, cea!...

Nu hingherí brambura!...

 

 

 

MORALA

 

Am o mândră, n-am o sută,

dar n-are cine s-o plimbe…!

 

 

 

 

 

 

Hitlerism, horthysm*, i-umanism

(Fabulă americano-sovietă, 1945-46)

 

 

Hoarde, hoarde de hingheri,

S-au lățit răs-altăieri

Peste Locul cu muieri,

Cu copii, bătrâni, poveri,

Înțesut de proaste-veri...

 

Hoarde furio-băloase

Alergau fete frumoase

Și bărbați sub piei vânoase

Toți, doar pi-e-le și oase...

 

Și-au venit americanii

Cu frâncii și aglicanii...,

Cu sovieții-poporanii,

Patrulabili pe „baloane”,

Condamnând hinghíi cu anii...,

Criminalii și „baștanii”!

 

Dar...,

Condamnați zeci au scăpat,

Mulți crimíi s-au fofilat!

Scăpat-au din tribunale,

Nürenbăgate sub poale,

Până, pe Pământ, de vale,

Hăt! în lumile tribale...

Cum și azi, sub blegul soare!

 

 

MORALA

 

Chiar...,

Pusu-le-au steme pe cefe...,

Pe piepți, medalii sub grefe!

 

__________________

*) Larry L. Watts, în volumul Ferește-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România, 2011, menționează că din lotul condamnaților, în Procesul de la Nürenberg, criminalul de război Horthy Miclos a fost achitat la cererea expresă a lui I.V. Stalin și „transferat” la Moscova.

 

 

 

 

 

 

 

Fabula Buch & bin Laden –

     patru roți de fals catren

 

 

Vine melcul supărat

C-o furnică l-a mușcat*

Și cum vine pîș, pîș, puș,

Întâlnește pe George Bush.

 

– Unde mergi, măi, tufănel,

– În pădure, domn’, Zevzel.

Nu am unde să mă-nchin,

Îl caut pe bin Ladin...

– Ești prost rău, poltron, pardon,

Ladin e pe Washington...

 

– Cum?! Mi-a spus că e la văru’

E-n Bagdad, scutură mărul!

Ș-are ceva cu Putín,

Se pregătesc de scrutin:

Să pună laba pe ONU,

Ceva ce n-a văzut omu’!

Pe G8 și G-Soldiers –

Gospadini + housholders!

 

 

ANTI-MORALA

 

An, dan, dani, dez,

Zizi, mani, mani, frez,

Zizi, mani, pomparez!...**

 

______________

*) Cântec pentru copii din anii 1970-80 (fragment).

**) După un Cântec țigan de Cezar Baltag.

 

 

 

 

 

Versificație laică

 

Și iarăși

 

Dimineața pe-nserat

Mă dusei la scărpinat,

Scărpinat de dus-întors,

Când pe față, când pe tors.

Sucească mi lânele,

Îngroape-mă zânele,

Spele mi metehnele,

Călărindu-mi șirele.

            Hai, da, ná-ná! Spune-le!

 

Refren recitat:

            Un pisoi și o pisică

            S-au urcat pe o ridică.

            Delușelul s-a-mburdat.

            Pisicii au ’lunecat!

            Boc!

 

 

 

Fabula Cai breji

 

În orașu-n care ninge

De trei ori și dup-amiaza,

Merg ținându-se de chinge

Un cal, Breaz, și iapa, Breaza.

 

Calul Breaz e roșu-galben,

Ștaif și bum, crucea treimii.

Breaza prinde crai la salbe-n’

’Treaga faim-a călărimii.

 

– Breazule, cal de poveste,

Nu cabra peste parăzi!

– Breazo, nu te-avânta peste

Alpii țării și pe străzi!

 

Nu vă împărțiți întregi.

Ducipali, voi, puri în sânger,

Vițe, legi și spirit, regi,

Breaz și Breazo, steag și ......înger!...

 

MORTALA

Caii nu mor când vor câinii,

Nechezați și râdeți, deci!

 

Nu mor cai când câinii vor!

Na-bu-co-do-no-țar-sor...

 

 

 

 

 

Fabula răzmeriței animale

(de început, cântec pionieresc oficial despre violența

domestică din anii 1950-60, însoțit de refrenul

jucăuș-aprobator: u-uu-uu, u-uu, u-uu-uuu...)

 

 

 

Nea Alecu, nea Alecu,                                                                                                                       

Tunde oaia și berbecul.

 

Dar berbecul, furios,

Îl dă pe Alecu jos.

Iar cocoșul, fără vină,

Rupe creasta la găină.

Și găina, fără creastă,

Sparge ochiul la fereastră,

Iar fereastra, fără ochi,

Chioară, se uită în plopi.

 

Vin-vin, fermierii ciot,

Numai chiot și complot,

Benzina fără tractor

Produce manea/folclor,

Utilaje trase-n hub

Strigă lozinci din prohab.

Plugul ară aerul,

Tractorul ca fraierul,

Cositoare pe-asfalt

Seamănă grâu de cobalt.

 

Se cutremură Guvernul?

E-n sedință cu Infernul.

Dracii de parlamentari

Scuipă-n legi ca în șalvari.

 

Și rezistă guvernanții!

Toți se au precum amanții,

Nici în drulă nu îi doare,

Ciungu-prim viață are!

Dezmierdați, dați cu șoșoace,

Din burice știu să joace!

La ce ace-,așa cojoace!

Boc! 

 

MORALA

 

Demonstrații la parăzi,

Dezinfectate pe străzi...

Defactați neurobitzi...

S'tem fraieri și școliți.

Ia, mânați, pocniți din bitzi!

 

Nu, Guvernul nu-i nătâng,

Zadar’ electorii plâng!

Democrații stau pe crăci,

Liberalii „mută” șpăgi,

Socialii „plagiază”,

I-liberalii stochează!

Astas-i țara brava, brează!

 

Dă, Doamne, cer de amiază!