Întâmplări cu miez

Unde ne duce ura, crâncena ură?

Boris Vian, scriitor francez (1929-1959), a avut o existenţă scurtă, după cum spun cifrele din paranteze. Totdeauna ostil tuturor şi la toate, nu putem pretinde să facem umbră pământului prea mult. La 23 iunie 1959, apărea pe ecrane o transpunere după romanul său: ”Voi scuipa pe morintele voastre!” Nu i-a plăcut felul cum a fost adaptat romanul său. Până la urmă s-a gândit să-şi lase oare sau nu pe genericul filmului numele său? Astfel s-a decis să mai vadă încă o dată ecranizarea. S-a dus la cinematograf, „La Marbeuf”. La zece minute după ce a început proiecţia, a leşinat pe scaun.

În stare de inconştienţă, a fost transportat la spitalul „Laennec”, iar la ora 12,00 a murit. Avea numai 30 de ani!

Şi noi care ne credm nemuritori! Nu intuim că orice clipă dăruită de Dumnezeu poate fi cea din urmă! O însemnare din 26 februarie 1952: „Timpul, timpul mă mână din urmă de parcă vin turcii!... Şi inima asta, care mă supără…” presimţire că vremea se prăvăleşte ca un zid de întuneric.

Atunci, pentru ce atâta ură? Pentru ce să scuipăm pe morminte? Pe morminte trebuie să punem numai flori şi…lacrimile iubirii noastre.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5