Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj

Un înger de carte

Elena M. Cîmpan

 

                            Motto: „Stau praznicele ca mărgelele/

                         Crăciunul și Paștile Anul Nou Rusaliile”

      Când ființa se vede alungată și de pe pământ, ca altă dată din Rai, simțind singurătatea ca pe-o apăsare, când decorul zilei nu o mai mulțumește, căutând în permanență alte spații potrivite, când la fereastră se adună gânduri de tot felul, aceasta înceacă să dea curs unei porniri, ce îi caracterizează pe majoritatea poeților, din vremuri romantice, clasice ori contemporane. Este vorba despre o întoarcere, de cele mai multe ori către copilărie, unde se mai deschid drumuri, spre natură, spre cer, spre sine.

      Scriind proaspătul volum de poezii, „Ultimul înger”, subintitulat „Poezii pentru cei mari și cei mici”, Menuț Maximinian îl atrage în capcana titlului pe cititorul naiv și sentimental. În primul rând, se asigură că volumul apare la o editură bine cotată în ultima vreme, „Neuma”, Cluj, 2023, având-o ca editor pe Andreea H. Hedeș. În al doilea rând, numărul decent al poeziilor, pentru o nouă apariție, 48, cu ilustrații și coperta I, de Marcel Lupșe, cu aprecieri scrise de Horia Bădescu, Constantin Cubleșan, Nicolae Avram, pe coperta a IV-am, conferă cărții un statut, de susținere, de valorizare încă dinaintea lecturii. Horia Bădescu, de altfel, semnează și cuvântul de început al cărții, cu aprecieri potrivite asupra lumii propuse de către Menuț Maximinian: „o lume în care dimensiunea transcendentă a omului se află sub asediu”, „în care Dumnezeu coboară uneori să-l cerceteze pe acesta ( pe om, n.n. ), și „în care existența și transcendența se întrepătrund, într-o viziune de o fermecătoare puritate și naivitate.”

      Revenind la poet, și la poezia lui, acesta propune un element de noutate în alcătuire, lăsând titlurile să facă parte, ca prim vers, din poezie: „E timpul să deschidem larg/ Inima și ochii...”, „Rostul lumii s-a pierdut/ Îmi spune îngerul cu față de om...”. Ideatic, poeziile se înscriu temei filosofice, cu ramificații în elucidarea destinului, în stabilirea unei legături de familie cu zona telurică, în care mai sunt urme de sfințenie, dar și cu zona astrală, percepută ca o recompensă a neliniștii, cu semnele ce vin de sus, cu prezență-absență, dintre care cea mai pregnantă este cea a bunicii ( în fapt, un fel de „personaj” principal al cărții ).

     Poetul trăiește și scrie, parcă, dintr-o datorie față de neam, este urmărit de glasuri ce vin din adâncul vremii și cărora le dă crezare și ascultare. De adăugat lumilor recunoscute de către Horia Bădescu în carte, și pe cea magică, „Tărâmul meu e magic/ Cu grădini în care se plimbă/ Sub fereastra lui Dumnezeu/ Îngeri și păsări...” Uneori, poezia lui Menuț Maximinian ia forma unui discurs liturgic, „ca o mantie a mângâierilor/ Un Talisman al apărării”…Fiecare poezie conține cel puțin un cuvânt desprins din textele sfinte, din sfera îngerilor, a enigmelor, a rugăciunilor, a ființelor, culminând cu experiența călătoriei la Ierusalim și a surprinderii ei în „Port lumi în brațe”: „Îmi odihnesc oasele păcătoase/ pe Marea Mediterană/ În Portul Haifa, corăbii/ Îngeri descarcă suflete/ (...) În piatra seacă a Israelului/ Încolțește Cuvântul”...

      Pentru Menuț Maximinian, cuvântul a încolțit demult și timpul pe care îl are la dispoziție îl va ajuta să crească împreună.

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5