Un bistriţean şi-a editat cartea la Chicago: Dinu Moldovan-„Momentul Adevărului”

Ioan L. Şimon

Din perspectivă ecumenică, ce are la bază un principiu universal de libertate a exprimării credinţei şi a toleranţei şi respectului reciproc între religii şi confesiuni, semnalăm bucuroşi apariţia unui volum de versuri, şi nu numai, a unui român din diaspora (SUA), originar din ţinutul de legendă al judeţului Bistriţa-Năsăud „ce stă sub misterul Cetăţii Ciceului”, după cum afirmă şi rev. Florin T. Câmpean, senior şi pastor al Bisericii Philadelphia din Chicago, unul din prefaţatorii cărţii.
Volumul apare în condiţii grafice excelente şi este o lucrare de adâncime spirituală, care nu face prozelitism, ci „aruncă o lumină nu numai asupra lumilor sondate ci şi în universul autorului”, după cum suntem informaţi în acest „Cuvânt înainte”.
Aflăm astfel că dl. Dinu Moldovan este un om simplu şi modest (fost impiegat de mişcare în Gara Beclean pe Someş, apoi revizor C.F.R.), care ascunde însă sub această simplitate „o profunzime şi o sensibilitate poetică neegalată”., nu sub raportul realizării artistice, ci a clocotului din sufletul lui şi a inspiraţiei, a pătrunderii aparte a lucrurilor spirituale.
Lucrarea are trei părţi: partea întâi cuprinde poezii cu „o profundă dimensiune christică” sub genericul „Isus” şi se deschide cu o poezie ce are un rol pragmatic pentru întreg ciclul de poezii, intitulată „Alfa”: „În alfabet El este primul/ Cu El începe vorbirea/ Meşterul lui Dumnezeu/ Din veci clădind zidirea/ Rupt din lumina cea eternă/ Înţelepciune cum nu-i alta/ Din sânul tatălui desprins/ Încoronat să fie Alfa”.
Versurile comunică metaforic „primordialitatea lui Christos în toate sferele vieţii şi în misterele universului”, precum şi „umila adoraţie poetică a autorului faţă de Christ” (Florin T. Câmpean).
A doua parte a volumului este o colecţie de maxime, informaţii unice şi reflecţii personale cu o tematică diversă, precum şi unele elemente biografice intercalate narativ în structura acestei părţi. Partea aceasta dă impresia unui jurnal personal, unde fiecare paragraf este ca „Ziua de mâine plină de surprize şi mister”, cum apreciază acelaşi prezentator al lucrării, care afirmă că acest stil de proză „caracterizează fidel autorul şi căutarea lui intelectuală, dilemele existenţiale şi confidenţele cotidiene.”
Partea finală a cărţii este formată din două secţiuni: un set de câteva sute de întrebări inspirate din Biblie, cu grade diferite de dificultate, şi o altă secţiune cuprinzând răspunsuri la aceste întrebări.
Partea aceasta, de încheiere, ne dezvăluie interesul constant al autorului pentru Cuvântul lui Dumnezeu, dar şi spiritul de autodidact şi de cercetător neobosit al lui Dinu Moldovan, în viaţa căruia Scriptura ocupă locul central în preocupările lui cotidiene. Astfel, rev. Florin T. Câmpean îşi încheie prezentarea afirmând că: „Pentru mine personal acest volum a constituit o lectură plăcută, o călătorie interesantă de la universul mirific al poeziei, prin tunelul temporal şi misterios al prozei, până la destinaţia finală unde luminează inegalabil Cuvântul.”
Al doilea „Cuvânt înainte” este semnat de dr. Florin Florea Felecan şi intitulat: „La întâlnirea cu Adevărul: oameni sau lilieci?”
„Iată drumul, mergeţi pe el” (Isaia, 30, 2)ne spune despre carte că are un caracter atipic (poezie, proză, memorii şi întrebări) şi că a avut plăcuta surpriză de a afla că părinţii lor au văzut lumina zilei pe meleagurile Cetăţii Ciceului şi că au o viziune comună despre viaţă şi istorie, despre România şi problematica ei. Dar dr. Florin Florea Felecan desluşeşte şi alte valenţe ale textului, şi anume: „Dinu Moldovan ne sugerează că principala eroare a semenilor provine din faptul că în lupta legitimă pentru o existenţă decentă a fost pierdută, perspectiva a ceea ce este fundamental şi ceea ce este accesoriu, ignorându-se avertismentul Bibliei: « când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele», iubirea de bani fiind tuturor relelor (Pavel, I, Tim. 6. 10), ceea ce are ca rezultat final uscarea şi moartea” a Copacului verde, adică a Naturii, a Omului: „Şi trecut-au anii/ Supăraţi şi străini/ Suferă natura/ Stăpâneşte ura/ Inima o doare/ Pomul, omul moare”.
Dintre opiniile dr. Florin Florea Felecan, cea mai obiectivă mi s-a părut cea pe care o reproducem în citatul de mai jos: „Dincolo de diversitatea (derutantă), incoerentă (aparentă) şi naivitatea (reală sau afişată), cititorul atent va descifra fără dificultate ideea - fanion a autorului, pornind de la constatarea că lumea contemporană merge într-o direcţie greşită «fără cârmă»; prieteni avem o singură viaţă «scurtă ca un vis», e timpul să reaşezaţi această viaţă pe temeiul adevărului.”
Este un mesaj de profundă umanitate şi credinţă în idealul adevărului christic, pe care nu trebuie să-l ratăm şi să alegem calea cea dreaptă a vieţii.
Am credinţa că această carte va ajunge la inimile cititorilor ce vor avea fericita ocazie de a-şi procura volumul, sensibilizându-i şi luminându-i spre adevărul etern al lui Christos Mântuitorul şi Salvatorul neamului omenesc.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5