Un Actor – Florin Piersic / Un Spectacol – Verein Romania / Un Roman – Actor - Anthropos (XV)

21. 16:47

… aud ultimele acorduri din cântecul lui Verein-Sängerin, Roata Morii… Actor e deja pe platforma dintre trepte… urcă încet dar sigur şi rhythmic treptele rămase… rhythmul urcării este oarecum în opusul din indeter-minantul lui, oarecum în opusul din indefinitul lui, din disocierile lui, din diversificările lui sfisiante, din Interminabilul lui… să fie El Străbătătorul întru unicitatea ce-i conferă Singularitatea din Phylogeneticul Sapientic???… ca să-l înţeleg cel puţin în parte ar trebui să-mi semnez propria auto-suprimare, „Aufheben” ca o re-transcriere a propriului refugiu, a re-exilarii de mine însumi… pentru mine, însoţitor, anthropo-analysator, spectator, servitor, comentator, observator, evenimentul de excepţie cu Actorul ce este acum chiar lângă mine în colţul barului s-a încheiat… dar, oare nu exagerez, nu re-mythologizez cu totul disproporţionat??? eu, pot să plec, eu am trăit cel mai teribil spectacol, cel mai unic eveniment excepţia excepţiilor, deci pentru mine s-a terminat… „is over, ist beendet, c’est finit”… dar dacă aş încerca de-mythologizarea din El, eliminarea mythologicului din El, din Actor, ar ramâne oare ceva???...

- „No, iară-s aici”, îl aud şoptind puţin şuierat pe deasupra mea… tresar din nou, deci nu pot nici fugi, nici să mă ascund… încerc să răspund ceva, dar se aude vocea în microphon a lui Verein-Boss… „Doamnelor şi Domnilor, astă seară Verein Romania E.V. are deosebita onoare în a vă prezenta un spectacol de excepţie, Actorul… Actor… HELLO musique! Hello, se aud acordurile din Hello… pornim în aceeaşi lumină a Sălii / Local, în aceeaşi Horizontalitate, în aceeaşi formulă… eu, înainte şi EL după…