Tradiţii pascale în judeţul Bistriţa-Năsăud

„Cel care cunoaşte semnificaţia tainică a Învierii
ştie şi temeiul pentru care
Dumnezeu, de la început, a creat totul”.
Îmi amintesc de impactul pozitiv care l-a avut asupra mea lectura-studiu a volumelor scrise de etnologii Vasile Filip şi Menuţ Maximinian, în baza Proiectului: „Cultura tradiţională imaterială românească din Bistriţa-Năsăud”.
Atunci când oamenii muncesc, indiferent în ce domeniu, rezultatele apar spre Bucuria lor şi a semenilor. Cei doi specialişti au ştiut să-şi formeze, în gândurile lor, matricea a ceea ce au dorit să realizeze şi, în cercetarea pe teren timp de peste 20 de ani au cules informaţii pe care le-au zidit în cărţile ,,Riturile de trecere", Editura Eikon, 2012 şi ,,Sărbătorile ciclului social şi calendaristic sau munci şi zile în ţinutul Bistriţei şi Năsăudului," Editura Şcoala Ardeleană, 2015.
De curând, venind cu informaţii noi, dar bazându-se şi pe cercetarea efectuată de-a lungul timpului, Menuţ Maximinian a publicat cartea: „Poveştile Paştelui, Tradiţii vii din Ţinutul Bistriţa-Năsăud”, Editura Lumea Credinţei, 2019. Credincios idealului său, Menuţ Maximinian intuieşte când circumstanţele exterioare îi sunt favorabile ca să îşi materializeze planurile sale minunate în domeniul culturii şi, astfel, acţionează, munceşte.
Prezentul volum, de ţinută academică şi cu informaţii folositoare, este prefaţat de academician Sabina Ispas şi cuprinde Cuvânt înainte scris de Episcop Macarie Drăgoi al Europei de Nord, ceea ce conferă lucrării o apreciere valoroasă încă de la publicare şi un îndemn puternic pentru cititori.
„Paştele este sărbătoarea cu dată mobilă, celebrată primăvara, ale cărei ritualuri şi ceremoniale o plasează în centrul vieţii spirituale a comunităţilor româneşti creştine. Praznic împărătesc, a fost recunoscut de primii creştini, ca şi ziua duminicii, după cum certifică Constituţiile şi Canoanele apostolice.”, ne spune doamna academician Sabina Ispas la începutul scrierii sale. Episcopul Macarie Drăgoi binecuvintează: „Menuţ Maximinian ne oferă, prin această carte, o frumoasă călătorie în lumea satului românesc aşa cum arată el în lumina sărbătorilor pascale. […] Autorul ne pune înainte şi obiceiuri din zona noastră, de la poalele Munţilor Ţibleş, de unde îşi trage şi el obârşia, prilej cu care îmi amintesc cu mare drag de Paştile copilăriei din satul meu natal, când parcurgeam inedit atât ritualul bisericii, cât şi pe cel al comunităţii. Părintele din Spermezeu, Teodor Mureşan, era nevoit să slujească în trei sate care nu aveau preot în zilele de Paşti.”
Ce emoţii am trăit citind aceste cuvinte! Amintirile s-au ivit imediat. Mă voi referi doar la ziua când am fost la un eveniment cultural în satul Spermezeu, unde era prezent Episcopul Macarie Drăgoi, Părintele Teodor Mureşan, alături de multe alte personalităţi, cât şi la faptul că şi în copilăria mea preotul slujea în mai multe sate din comună, încât la noi venea a doua zi, denumind Slujba: A doua Înviere.
Am parcurs această carte cu o stare continuă de Bucurie şi pentru faptul că reuşeam să cunosc un crâmpei din sufletul oamenilor de pe meleagurile judeţului Bistriţa-Năsăud, eu fiind născută departe de aici. Au fost şi momente când citind, amintirile din viaţa mea personală veneau însoţite de imagini superbe.
Când Menuţ Maximinian spune: „Cojile de ouă folosite la cozonaci şi pască nu se aruncă, ci se păstrează şi se aruncă în Sâmbăta Mare pe o apă curgătoare, pentru a păzi găinile şi puii de ulii”, imediat mi-am amintit că şi în satul meu natal, Băbuşa, noi copiii eram trimişi să ducem cojile de ouă pe râul ce curgea prin fundul grădinii – un mic afluent al Bârladului – şi stăteam pe mal privindu-le cum plecau la vale pe valurile apei.
Opera: „Poveştile Paştelui, Tradiţii vii din Ţinutul Bistriţa-Năsăud” este presărată, într-un mod inspirat de autorul ei, ziaristul Menuţ Maximinian, directorul cotidianului Răsunetul din Bistriţa, cu fotografii de Alexandru Uiuiu, cu Rugăciuni, Poezii, Reţete de mâncare.
Recomandăm cartea cu multă căldură şi încheiem cu prima şi ultima strofă din poezia „La Paşti” de George Coşbuc, reprodusă integral în această lucrare, lucrare ce este o bijuterie spirituală însoţită de o grafică plăcută privirii la fiecare pagină.
„Prin pomi e ciripit şi cânt,
Văzduhu-i plin de-un roşu soare,
Şi sălciile-n albă floare
E pace-n cer şi pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.
[…]
Ah, iar în minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu ştiu că şi-n aceste zile
Tu plângi pe-al tău copil dorit!
La zâmbet cerul azi ne cheamă
Sunt Paştile! Nu plânge, mamă!”
George Coşbuc

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5