Teza 4 Ce sunt cunoaşterea catafatică şi cunoaşterea apofatică a lui Dumnezeu

Prin Revelaţia divină, prin bunăvoinţa Sa, noi îl putem cunoaşte pe Dumnezeu care ni se descoperă ca Fiinţă spirituală, personală, omul fiind o fiinţă raţională putând intra în dialog cu Creatorul său, pentru că este făcut după „chipul şi asemănarea” lui Dumnezeu. Dumnezeu este fără început şi fără sfârşit, există cu necesitate prin Sine însuşi, este Fiinţa absolută, iar tot ce există în afară de El este relativ şi opera Sa.
Pe Dumnezeu îl putem cunoaşte pe calea naturală-Revelaţia naturală, şi pe calea supranaturală-Revelaţia supranaturală. Calea naturală înseamnă drumul ce pleacă de la noi la Dumnezeu prin observarea fenomenelor naturii, a lumii materiale, care au ultima cauză în Creaţia lui Dumnezeu. Astfel spunem despre Dumnezeu că este atotputernic, atotbun, atotmilostiv, atotânţelept,, conform minţii noastre omeneşti. Calea supranaturală de cunoaştere este magistrala care pleacă de la Dumnezeu la noi oamenii, o cunoaştere prin Revelaţia divină, începând cu Revelaţia din paradisul pământesc făcută lui Adam, continuând cu Vechiul Testament şi desăvârşită în Hristos cel Întrupat. Dumnezeu este nemărginit, infinit şi noi nu-L putem cunoaşte deplin.
Avem o cunoaştere raţională a lui Dumnezeu, sau catafatică, şi o altă cunoaştere negrăită, sau apofatică, aceasta din urmă o completează pe prima şi îi este superioară. Însă nu-L putem cunoaşte pe Dumnezeu prin nici una dintre ele în Fiinţa Lui. Cunoaşterea raţională, sau catafatică, a lui Dumnezeu înseamnă că-L cunoaştem numai în calitate de cauză, de creaţie, susţinere şi conservare a lumii, iar prin cunoaşterea negrăită, sau apofatică, se depăşeşte cunoaşterea Lui simplă în calitate de cauză, prin prezenţa Sa tainică. „Cine crede că îl cunoaşte pe Dumnezeu, adică îl limitează cu noţiuni, este mort spiritual din punct de vedere creştin”, ne spune părintele acad. prof. dr. Dumitru Stăniloae. Dumnezeu este mai presus de existenţă şi nu poate face parte din nici un fel de sistem de referinţă, de aceea omul nu-L poate introduce într-un sistem de cauze. Dumnezeu este infinit, însă conţinutul spiritual al infinitului acesta nu-l cunoaştem, nu ştim ce este, Dumnezeu este mai presus de raţiune, mai preus de desăvârşire, El se cunoaşte pe Sine şi toate cele ce sunt. El este mai presus de orice mişcare şi stabilitate. Dumnezeu nu depinde de nimeni, El este Cel ce este, este Persoana care are, prin firea Sa existenţa. Pe Dumnezeu îl cunoaştem în sensul că nu poate fi definit, pentru că El este mai presus de cunoaştere.