Terapia prin plutire, o metodă de relaxare profundă la îndemâna celor ce locuiesc în București

Am deja o vârstă la care durerile musculare și articulare se fac simțite tot mai puternic, iar zbaterea continuă într-o lume în care supraviețuirea este motorul principal m-a obosit atât de mult, încât orice clipă de respiro în care să mă deconectez de la stresul ce mă omoară este neprețuită.

Deoarece locuiesc în București, am aflat despre șansa de a beneficia de o terapie prin plutire de la un prieten care deja a încercat-o și, ce să vezi, tensiunea i-a scăzut, la fel și durerile de spate.

Am ales deci o sedință de terapie prin floating și, cu mult curaj, mi-am lăsat toate fricile copleșitoare la ușa rezervorului cu apă sărată cu o compoziție specială.

Procedura de privare senzorială nu sună foarte bine, dar oricum noi românii am fost trecuți de-a lungul timpului prin etape diverse de privațiuni, deci este doar o altă formă de restricții.

 

Există și privațiuni pozitive? Voi testa curând dacă așa este!

Ușa se închide, simțurile mi se estompează treptat. În scurtă vreme, după ce simțurile se potolesc în acest spațiu atât de special, pornesc într-o imaginară plutire liberă prin Univers. Mă întreb pentru o secundă dacă asta simte un fulg de zăpadă care parcurge lin distanța ce îl separă de la stropul de apă scuturat dintr-un nor până la transformarea într-o micuță steluță argintie care vrea să exploreze ce este acolo jos, de unde s-a ridicat cândva, asemeni unui suflet însetat de o nouă viață.

Imaginea se modifică rapid și mă transform într-un fulg desprins dintr-o aripă de condor care se joacă prin văzduh, mirându-se de ce vor unii oameni să facă bungee jumping aruncându-se ca niște pietre din înălțimi, în loc să se bucure de o plutire minunată printre valurile de aer, printre curcubee de lumină.

 

Este o întrebare legitimă, nu-i așa?

Un surâs interior îmi inundă trupul în timp ce plutesc printr-un Univers necunoscut, moale ca mătasea chinezească. Noi senzații apar...

Mă bucur ca un copil de tot ceea ce experimentez, mă bucur că simțurile mele pe măsură ce s-au închis către factorii exteriori s-au deschis treptat spre lumea mea interioară, mult mai plină de substanță.

Am uitat de toate grijile care mă sfârtecau înainte de a intra în camera de plutire, sunt doar EU cel adevărat, fără măști, care mă dizolv în Univers, conștientizez că fac parte din acesta.

Nu mai există timp, până și spațiul devine infinit… Mă cufund în amintirile plăcute ale acestei vieți, apoi ale celor trecute, călătoresc și printre amintirile viitoare, deoarece tot ce a fost, este și va fi devin brusc același lucru.

Întotdeauna m-am întrebat cam ce simte un astronaut care iese din navetă în exterior… Acum am aflat: pur și simplu devine una cu tot Universul, se dizolvă, iar conștiința sa extinsă devine cel mai grozav explorator prin spațiu.

Dacă eram muzician, mi-aș fi ales ca intenție de lucru în camera de plutire găsirea acelor sunete unice care să îmi permită să exprim prin muzică simțămintele mele cele mai profunde.

Dacă eram scriitor m-aș fi setat ca să pătrund în universul arhetipal al cuvintelor, să le înțeleg sensurile ascunse și să le ofer mai apoi oamenilor, precum un dar prețios adus de pe meleaguri îndepărtate.

Dar eu sunt un simplu om… Unul care a vrut să încerce terapia prin plutire pentru că are o grămadă de beteșuguri ce îl împiedică să fie atât de mobil precum ar vrea.

Și uite că deja parcă durerile musculare nu își mai fac de cap, acum, că sesiunea desfășurată în camera de privare senzorială s-a încheiat. Am experimentat pentru o oră starea de plutire departe de orice perturbații nocive. Am fost doar eu cu mine însumi.

Ce zici, te tentează și pe tine să plutești pentru o oră sau o oră jumătate chiar aici, în București?

 

Dacă da, atunci uite aici datele de contact:

Rezervări Email – [email protected]

Rezervări Telefonice – 0745 304 150

Adresa: București, Str. Gheorghe Țițeica nr. 121D, Etaj 5.

 

 

 

 

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5