TELENOVELA – O PRIETENĂ A TUTUROR VÂRSTELOR

Dacă poveştile cu Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana au rămas uitate undeva în cărţile copilăriei, astăzi, cea de-a şaptea artă a creat, un alt gen de poveste numită telenovelă. Este o creaţie cinematografică prezentată pe micul ecran cu un potenţial impresionant de atracţie a telespectatorilor din lumea întreagă. Cei contaminaţi de,,virusul’ telenovelei devin într-un fel dependenţi de acest gen de artă , iar în faţa televizorului se simt deconectaţi de problemele cotidiene, găsesc clipe de confort şi bună dispoziţie. Femeile par a fi cele mai interesate de film, dar este agreat în mare măsură şi de bărbaţi. De obicei, timpul lor este astfel organizat încât, serialul preferat intră în programul obişnuit al activităţilor zilnice. Nimeni nu vrea să piardă vreun episod şi aşteaptă cu sufletul la gură ora începerii serialului.Cei mai fericiţi sunt pensionarii care nu-şi mai pun problema timpului şi găsesc în telenovelă o companie plăcută care le mângâie sufletul, îi face să uite pentru o clipă grijile de fiecare zi.

Telenovela îşi are originea pe continentul sud -.american. Mai întâi a apărut în Cuba, apoi în Brazilia, Argentina, Mexic şi în alte ţări latino-americane, dar a ajuns şi în România. Subiectul de bază este iubirea care, indiferent de epocă, nu se demodează şi nu va înceta să fie în atenţia oamenilor. Ea atinge coarda sensibilă a umanului, atrage, motivează, convinge.Fie că o trăiesc, fie că o doresc, oamenii vor să vadă iubire, poveşti întortocheate, care să-i ţină în suspans, recompensându-i în final cu un hapy-end

Publicul doreşte ca iubirile de pe ecran să se prelungească şi în viaţa de zi cu zi, pentru că, în felul acesta, povestea ajunge la inimile lor, este mult mai reală, devine mai credibilă Acţiunile acestor seriale sunt uşor de înţeles, nu fac trimiteri la simboluri ori la alte artificii artistice. Naraţiunea este destul de simplă, cuprinde mai multe personaje şi este foarte apropiată de conţinutul basmelor în care se confruntă binele şi răul, sărăcia şi bogăţia, prietenia şi duşmănia, bucuria şi tristeţea,etc.Sub aspect structural, telenovelele sunt aproape identice. Multe conflicte sunt rezolvate prin aceleaşi metode artistice pe care telespectatorii le pot bănui de la un serial la altul. Aceasta ne face să înţelegem că telenovela trebuie să îndeplinească anumite criterii specifice. Personajele au devenit familiare pentru telespectatori, comunică cu ele şi se regăsesc în acţiunile lor. Copiii au chipul multor actori imprimat pe tricouri şi pe caiete.

Producţiile cinematografice de acest gen care au pătruns în ultima vreme în România, au determinat canalele noastre de televiziune să-şi mărească bugetul pentru telenovele.Ele sunt concurate însă de arta cinematografică românească care şi-a pus în valoare potenţialul său creator, realizând câteva seriale de certă valoare artistică : Lacrimi de iubire, Regina, Iubire şi onoare etc.

Critica de specialitate este de părere că în spatele acestor producţii melodramatice se ascunde,, un vehicul de marketing’’, este o cinematografie uşoară, prea siropoasă care satisface nevoile de moment ale artei. Prin asociere cu aceste seriale, multe aspecte ale vieţii cotidiene au primit numele de telenovele. Se vorbeşte astfel de,, telenovela’’privatizărilor, a majorării pensiilor şi salariilor, telenovela învăţământului şi sănătăţii , a politicii şi nu în ultimul rând a istoriei. Sub masca lor se ascund atâtea nedreptăţi economice şi sociale.

Oricâte neajunsuri ar avea această artă cinematografică, ea rămâne gustată de telespectatori ,creează emoţii şi dă satisfacţie sufletească celor care o urmăresc , este o lume mai puţin complicată decât cea reală.