Teatru-dans la Palatul Culturii. Dansând cu inima ta, dansând cu subconştientul!

Alexandru Cristian Miloş

Dans Solitude!
Acrobaţia la înălţimi, din proza vieţii, chiar dacă ea se numeşte teatru-dans, o simbioză perfectă de Ziua Iubirii, un dans solitar cu inima unui om, bărbat sau femeie, într-o rană a dragostei mereu adolescentină, 7 Martie 2017.
Cauţi ceva şi dai peste altceva. Aşa am simţit eu ca şi jurnalist şi spectator, când textul dramatic se încăpăţânează să provoace baletul modern şi subconştientul, pe un fond muzical straniu, parcă venit dintr-o altă lume. Căci viaţa noastră este un Dans-Solitude.
Reflex al oglindirii prin celălalt, dansul teatral devine, este o filosofie. La spectacolul de excepţie, la care ne-a fost dat să participăm, am fost martorii unei măsurări articulate a textului dramatic, în paralel cu mişcările naturale, ale vigorii şi a frumuseţii fizice a oamenilor, a bărbatului şi a femeii, ca şi arhietipuri, ca şi tipare matriciale.
Într-un salt valoric al sintezei simţurilor între limbaj, text dramatic, mişcări, dans, balet şi fondul muzical, foarte bine selectat, regizorul acestui spectacol de nota 10, mizând pe spectacolul total, ca finalitate şi noi credem că a reuşit cu brio. Dincolo de finele naraţiunii unei poveşti de dragoste, banale, spectacolul şi prin proiecţii filmice devine unul pândit din umbră, din întuneric, de lumina învingătoare a Iubirii şi a Vieţii Învietoare!
Apariţii serafice, cei doi interpreţi, Oana şi Mureşan şi Simion Zaiţ, acompaniaţi de o muzică stranie, sondează subconştientul fiecărui spectator, prin teatru şi dans, de la naştere până la moarte, parcă într-un recital avangardist, din manifestele suprarealiste, parisiene. Spectacolul transmite emoţie artistică, autentică!
Ca nişte veritabile păsări Phoenix renăscând din propria lor cenuşă, într-un text transpus foarte bine coregrafic, cu elemente simbolice ce relevă un maxim de expresivitate a mişcărilor şi a gândurilor subconştientului dansând în acelaşi timp ca nişte măşti sincretice. Un exemplu de spectacol de bun gust artistic.
Spectacolul „Mulţumesc”, sprijinit de instituţii media clujene, în regia şi coregrafia Oanei Mureşan, asistent regie-dramaturgie Bianca Laiu, regia tehnică Iulian Sandu, ne-a surprins prin modernitatea artei spectacolului, prin undele seismice ale acestui cuvânt „Mulţumesc”, ce propune o ieşire a spectatorului din scaunul obişnuinţei, prin gesturi stranii şi corelaţii gestice, astfel materia, trupurile oamenilor, devin prin filosofia dansului şi a rostirii, tablouri plastice în mişcare în oceanul infinit al timpului. Recunosc, spectacolul m-a prins!
O carnalitate convulsivă şi armonioasă, datorită Iubirii face sensibilă şi albastră ca şi cerul senin de o nouă primăvară, spiritualitatea unor viziuni pornind de la lucrurile şi tristeţile prozaice ale vieţii, de la singularităţile şi singuralităţile
ce le înfruntăm în fiecare clipă. O zi de artă autentică pe scena Palatului Culturii din Bistriţa.
Mulţumesc, Oana Mureşan, Mulţumesc, Simion Zaiţ pentru ora de umanitate prin artă sub stelele noii lumi ce zboară în orizont! Autoportretele noastre recitând şi dansând în Oceanul Timpului!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5