În taina apelor albastre

Când Codrişorul şi-a amuţit glasul şi-şi jeleşte în tăcere frunza devenită covor, când soarele răsare tot mai târziu şi apune tot mai devreme, iar frigul ne îngheaţă mâinile, e minunat dacă poţi admira într-o expoziţie, ca un dar al apelor albastre, un dar oferit de pictorul Claudiu Prisăcaru din Cluj.

O pictură în albastru, inspirată din frumuseţile Balcicului sau ale Deltei?

O lume albastră privită din oglinda apei în care se răsfaţă darnic soarele sau din adâncul ei, unde misterul vieţuitoarelor se îngână în jocuri vesele cu trestiile sau cu nuferii.

Privind-o, simţi bucuria şi optimismul creatorului care-ţi dăruieşte prin intermediul culorilor o fărâmă din sufletul său.

În faţa acestor destăinuiri în culori am scris: Ai prins vreo sirenă?/ Ai admirat vreun nufăr?/ Sau ai zburat ca peştele/ Prin abisul adâncului albastru/ Dar te-a tulburat şi adierea zefirului/ Care mângâia trestiile/ În amurguri promiţătoare!/ Albastrul cerului/ Oglindit în faţa lacului/ Ţi-a furat gândurile/ În fapt de seară?/ Ori roşul macului/ Ţi-a ars sufletul/ Cu văpaia iubirii?/ Te-ai cununat cu eternitatea!

Virginia Brănescu

Expo David Croitoru

„Nimicul” tău e o minune

Care ne farmecă în zori,

Eşti solul ce-a venit pe lume

Să ne vrăjească prin culori!

Şi dacă nostalgia cântă

În pânzele ce le urzeşti,

E sufletul ce ne încântă

Cu preafrumoasele-i poveşti.

Şi-orice tablou al tău i-o carte

Care ne-ntâmpină cu-o veste;

Când oamenii-au plecat departe

Un rug ne spune a lor poveste!

Şi-o faţă smeadă de femeie

Priveşte-un ciot care-a fost pom,

Gândind că trista lui poveste

Este povestea unui om!

Ne pui să poposim o clipă

În lumea visurilor tale

Şi gândurile se-nfiripă

Pe-a sufletului nostru cale!