STUDIILE NĂSĂUDENE ALE OFIȚERULUI ALBERT PORKOLAB (1886-1895)

prof. Gheorghe Pleş

2. Elev al Gimnaziului grăniceresc (1890-1895)

În luna septembrie a anului 1890 Albert Porkolab a fost admis în clasa I a Gimnaziului Grăniceresc din Năsăud.

Dirigintele clasei sale a fost profesorul de limbile română și maghiară, Gavril Scridon - unul dintre absolvenții primelor serii din istoria gimnaziului. Ca ginere și vecin al lui Friederich Goldschmidt, Scridon i-a permis elevului său orfan, să intre în compania celor trei fiice ale sale, dintre care Helene (născută în 1886) avea să-i devină peste decenii, cea mai apropiată ființă feminină.

Clasa I a anului școlar 1890/1891 a pornit la drum cu 57 de elevi, dintre care s-au detașat prin rezultatele la învățătură cuantificate în calificativul EMINENT: Perhaiță Ion (clasele I, II și IV), Naghiu Ioan (clasa a II-a) și Bichigean Vasile clasele III-VIII). Li s-a alăturat, în clasa a IV-a și Albert Porkolab - rezultat care evidențiază voința, ambiția și forța  de caracter a acestui copil lovit repetitiv de soartă: în anul școlar precedent rămăsese orfan și de mamă; ocrotitoarei familii Goldschmidt îi va păstra recunoștință întreaga viață.  Cursurile le-a urmat în edificiul actual al Gimnaziului, inaugurat în precedentul an școlar - când director titular era Ioan Ciocan (din 1880), iar prodirector și director supleant Dr. Paul Tanco, căruia i-a fost elev la matematică. A avut profesori cu totul deosebiți: doctorii în filozofie Constantin Moisil - limba greacă și latină, Artemiu Publiu Alexi - istorie natural (biologie) și gimnastică, Ioan Mălai - istoria Ungariei, precum și somități didactice și polivalente precum: Grigore Pletosu - limba română, filozofie (catehet al gimnaziștilor de confesiune ortodoxă, autor de articole și manuale de filozofie, preot onorific la Năsăud și mai târziu preot paroh și protopop, ziditor al Catedralei de pe strada Alexandru Odobescu, la Bistrița) și Andrei Mazanec - desen și caligrafie („pricepător de lucru”  calificat și abilitat în proiectarea și construirea de edificii de toate tipurile dimensionale).

Pe parcursul celor cinci ani de elev gimnazist năsăudean ai lui Porkolab, gimnaziul a înregistrat mutații importante în derularea procesului de învățământ, caracterizate prin escaladarea presiunilor guvernului de promovare a politicilor sale insistente de maghiarizare: schimbarea în 1890 a textului stampilei școlii din „Sigiliul gimnaziului superior romanescu gr. c. dein Naseudu in gimnaziul superior fundational - alapitvannyi fogymnasium Naszodon”; modificarea în 1891 a planurilor de învățământ în favoarea limbii oficiale a statului (26 de ore săptămânal per total gimnaziu), în special în detrimentul limbii române (redusă la 24 de ore); impunerea, prin Ordinațiunea ministerială nr.33798/1895, a obligativității de tipărire a anuarelor gimnaziului în format bilingv, deși în cele mai multe clase nu existau deloc elevi de etnie maghiară, iar între 1892-1995 s-au înregistrat un total de doi elevi maghiari pe întregul gimnaziu.

Elevului Porkolab, asimilarea limbii maghiare i-a fost de folos pe parcursul vieții sale profesionale de ofițer al armatei cezaro-crăiești (1899-1918) când mulți dintre subalternii săi erau ofițeri, subofițeri și soldați de etnie maghiară.

Exigența ridicată practicată de corpul didactic năsăudean a continuat să fie elementul determinant al calității deosebite a pregătirii elevilor și absolvenților la nivelul standardelor din gimnaziile specifice imperiului habsburgic. Dintre cei 57 elevi care au frecventat cursurile clasei I au părăsit gimnaziul la finele anului școlar 1890/1891 un număr de 13; a urmat o nouă triere masivă la sfârșitul clasei a IV-a când au promovat doar 21 elevi, iar alți doi elevi, alături de Porkolab, s-au retras din gimnaziu după clasa a V-a. Mobilitatea elevilor, cu deosebire a celor din clasele terminale constituind o practică curentă, transferurile funcționau mutual preponderent cu gimnaziile din Beiuș și Blaj. Astfel că în 1898, la încheierea studiilor seriei lui Albert  Porkolab, au promovat examenul de maturitate ( denumirea oficială a bacalaureatului, în sistemul austriac) un număr de 27 de candidați. Cel mai valoros s-a dovedit a fi Vasile Bichigean, care după studii filologice la Universitățile din Cluj și Budapesta a fost încadrat la catedra de limbi străine a gimnaziului (predând între 1902-1940, latină, greacă și franceză) și ocupând timp de 17 ani școlari funcția de director al gimnaziului: 1921-1938). Un grup de treisprezece dintre foștii colegi ai lui Porkolab au devenit preoți greco-catolici în comitatele Bistriț-Năsăud, Cluj, Maramureș, Solnoc-Dăbâca, Sălaj și Ciuc.   

Calitatea instruirii și rigoarea evaluărilor impuse de corpul profesoral, împletită cu implicarea și seriozitatea în studiul individual, s-au reflectat pe tot parcursul activității profesionale de ofițer al armatei cezaro-crăiești (1899-1918) și locotenent - colonel al armatei române (1919-1920) - așa cum reiese din considerațiile introductive ale cărții-album „Un ardelean în Marele Război: Albert Porkolab (1880-1920)” sub semnăturile autorilor-editori Ioan Cârja, Dan Lucian Vaida, Lorand L. Madly și Dan Prahase - Editurile Argonaut și Mega din Cluj-Napoca, 2016.

„Pentru anul 1899, când a absolvit studiile militare, se consemnează în documente că deține o foarte bună pregătire profesională și că se străduiește să se perfecționeze, că este supus în relația cu superiorii și prietenos cu cei egali cu el în ierarhie, comunică bine cu cercurile de ofițeri. Sub raportul construcției fizice, este de mărime mijlocie, puternic, sănătos, corespunde tuturor solicitărilor în timp de pace și în timp de război. Este un bun gimnast, spadasin, înotător și ciclist…deține cunoștințe foarte bune în domeniul tragerii cu armele, conduce și instruiește soldații în orice situație, într-un mod excepțional, cu siguranță și spirit de prevedere”.

Același gen evaluări, se regăsesc și în etapele următoare ale carierei, care i-au adus la doar 37 de ani gradul de maior al armatei austro-ungare, urmat din 1919 de cel de locotenent-colonel al armatei Regatului Român.

Propunem cititorului să încerce o analiză comparată a portretului de ofițer superior al lui Porkolab cu maniera în care au fost formulate, pentru modelul său profesional și uman, trăsăturile personalității generalului Leonidas von Popp, de colectivul de autori Ilja Skidelsky, Peter Steiner și Dorel Alexadru Coc, în cartea „Leonidas Popp - Adjutant general și Șeful Cancelariei Militare a Împăratului Franz Joseph I.1831-1908 ”, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2013:

 „O viață împlinită, de soldat, viața unui om inteligent și plin de străduință în diferite funcții, în cadrul statelor majore și a corpurilor de armate va fi încoronat, prin înnobilare și desemnare, cu gradul funcției de general. Pe câmpurile de luptă și-a dovedit bărbăția, iubit fiind, în aceeași măsură atât de superiorii săi, cât și de către subordonați, apreciat și distins de Împărat cu cele mai înalte funcții publice și sociale, un soldat cu o carieră perfectă…Era orgolios, inteligent, excelent format din punct de vedere militar, harnic și ascultător. Loialitatea sa necondiționată față de Coroana Austriacă a fost pentru Leonida von Popp o onoare, fiind înțeleasă de la sine. Pe vremea când era Adjutant general, este probabil că s-a dezvoltat și o relație strânsă, personală, cu Înălțimea Sa Imperială, Franz Joseph I”.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5