Someşul pulsează sub fire iscusit întinse

Poate că Becleanul n-a avut camioanele cu peşte la dispoziţie pentru aprovizionarea de sărbători, dar are, cu siguranţă, unde şi cu ce să-l prindă. Profitând de timpul, încă liber, de după, pescari amatori de relaxare la aer curat şi-au făcut bocceluţa, (unii) şi-au luat umbreluţa, şi-au montat scăunelul, au făcut focul, şi-au stâmpărat frigul de la degete şi s-au pus pe treabă, de o parte şi de alta Someşului, la punte, înşirând pasiuni nemărginite pe maluri îngheţate de timpuri. Cu legea-i proprie încă vie, râul oferă chiar destule ocazii de divertisment celor în stare să mai găsească în natură și farmec, și odihnă, și “sălbăticie” neatinse (deocamdată) de iscusința celor hotărâţi să scoată bani din piatră seacă. Viaţa de dincolo de balastiere – căci iată, ea există! – pulsează în aceste zile sub firele întinse ale celor pricepuţi să o caute şi să o afle în linişte, cu răbdare şi voinţă de fier. Nu ştim dacă în noaptea de Revelion au mâncat carnea minune, cea în stare să-i ducă pe superstiţioşi doar înainte, dar e clar că pasiunea lor, împrospătată astfel la fiecare început de an, n-are cum să dea, niciodată, înapoi.