Şi cei din linia a doua

În orice şcoală, buna ei funcţionare este asigurată şi de cei, pe care îi numeam ,,din linia a doua”, adică personalul nedidactic.
Cu salarii modeste, chiar foarte modeste, aceşti anonimi sprijină desfăşurarea procesului de învăţământ prin activitatea lor specifică. Se ataşează de elevi, de corpul profesoral.
Când şcoala ,,domnului ministru Liviu Maior”, cum i se mai spune fostei generale ,,Liviu Rebreanu” din Beclean, a fost inaugurată, unii dintre fochiştii centralei termice era şi Oşan Ioan. De câţiva ani era fochist la Grupul Agricol Şcolar din Beclean şi deseori se abătea pe la prietenii lui de la şcoala ,,Liviu Rebreanu”.
Ne-am cunoscut la începutul inaugurării generalei ,,Liviu Rebreanu” şi anii petrecuţi în aceeaşi şcoală ne-au apropiat, am devenit prieteni. Ioan Oşan, originar din Beudiu, se pricepea şi la ,,redresarea” maşinilor, în special a celor din clasa ,,Dacia”. Sub supravegherea domnului Silviu din Şintereag, amândoi cotrăbăiau prin ,,maţele” daciilor, până le vindecau toate beteşugurile. Ioan Oşan era o fire optimistă, un om stăruitor să-şi ajute semenii. Nu refuza nici răcoarea unei beri. Avea o voce minunată şi ca orice beudean trebuia să fie şi dansator, ,,dar” pe care l-a transmis fiului său Alin, actualmente taximetrist, component al formaţiei de dansuri populare al Ansamblului ,,Someşul” de la Casa de Cultură ,,Radu Săplăcan” din Beclean. I-a lăsat moştenire acestuia şi pasiunea pentru maşini.
Ştia şi am aflat şi noi că are nişte probleme cu sănătatea. La 51 de ani, săptămâna trecută, Ioan Oşan a ,,predat” cheile ,,centralei termice” numită viaţă.
În septembrie, probabil că unii dintre elevi se vor întreba ,,-Unde este domnul Oşan?”, iar dascălii adunaţi pentru începerea unui nou an şcolar vor afla că din ,,linia a doua” , ,,a căzut” Ioan Oşan.