SEVER URSA ŞI CĂTUNUL SĂU

La Maieru, frumoasa localitate străjuită de cele trei măguri, „botezate” de profesorul Sever Ursa cu numele celor trei cunoscuţi eroi rebrenieni: Ion, Apostol Bologa şi Petre Petre am poposit de multe ori, fie singur fie însoţit de grupuri de elevi. De fiecare dată gazda noastră a fost ilustrul profesor Sever Ursa, care ne aştepta în pragul Muzeului „Cuibul visurilor”, impresionanta ctitorie a domniei sale, loc sacru în care urmele eforturilor seculare în lupta pentru supravieţuire a măierenilor te întâmpină prin cele peste 6ooo de exponate, strânse din gospodăriile locuitorilor de neobosiţii căutători de comori ai profesorului de limba şi literatura română.

Cea mai recentă vizită am făcut-o, împreună cu profesorii Romulus Berceni şi Grigore Marţian, reprezentanţi al Despărţământului Năsăud al ASTREI, invitaţi fiind de acelaşi Sever Ursa la „un eveniment cultural”. Am ajuns la Maieru pe o ploiţă repede de vară şi ne-am furişat printre stropii ploii în primitoarea sală de spectacole a Căminului Cultural. Fiind sărbătoarea Sânzienelor, pe scenă se desfăşura un frumos obicei inspirat de această sărbătoare de vară, cu multe semnificaţii creştine şi tradiţionale, interpretat magistral de un grup de elevi talentaţi, de care Maieru n-a dus lipsă şi nu va duce nici peste ani.

A urmat prezentarea ,în premieră, a filmului Învingătorii, subîntitulat O posibilă cronică a unei familii care a dat naştere unui sat. Este vorba despre Cătunul Cănunenilor, localitate aşezată într-un loc mirific, la peste 1200 metri altitudine, întemeiată de familia unui grănicer rătăcită printre arborii seculari, în urmă cu peste două secole. Aici, printre brazii uriaşi, în aerul tare şi ozonat al înălţimilor, în tovărăşia jivinelor pădurii a luat naştere, în timp, o rasă de oameni tari şi longevivi ca stâncile muntelui, care au transformat acest loc sălbatic într-o adevărată gură de rai mioritică. Despre acest cătun mi-a povestit, în repetate rânduri, colegul Sever Ursa şi am citit, cu ani în urmă, un amplu reportaj în minunata şi patriotica publicaţie Formula AS.

De astă-dată povestea impresionantă a cătunenilor ne-a relatat-o tot colegul Sever Ursa. Dar nu de la câţiva paşi, ci de pe ecranul instalat pe scenă. Urmaş al cătunenilor, în mijlocul cărora şi-a petrecut copilăria şi de unde a coborât la şcolile din Ilva Mare, Năsăud şi apoi la Universitatea din Cluj, Sever Ursa şi neamurile sale sunt protagoniştii acestui film documentar „o docu-dramă” realizat de regizorul şi scenaristul Ovidiu Georgescu, în colaborare cu un colectiv de adevăraţi profesionişti: Dragoş Popescu (imaginea), Laura Georgescu Baron (montajul), Dragoş Alexandru (muzica), Dan Ştefan Pârlog, Matei Ştefan, Horea Pascu (sunet) şi Doru Mitran (producător executiv).

În faţa unei săli pline de spectatori s-a derulat povestea unei localităţi şi a unor oameni, înrudiţi prin origine, dar şi prin obiceiuri, tradiţii şi credinţa în Dumnezeu. Acestea sunt atuurile care i-au ajutat să înfrunte cu tenacitate vitregiile timpului şi ale naturii. Am remarcat în film unele secvenţe care se desfăşurau la lumina lumânării sau a focului, după care apăreau peisajele pitoreşti ale poienii Cătunenilor, cu oameni angrenaţi în eforturile pentru a-şi asigura cele necesare traiului. Am considerat această alternanţă: întuneric – lumină drept un simbol al aspiraţiei acestor oameni spre lumină. Cele opt generaţii de cătuneni, prin eforturile lor eroice au ieşit INVINGĂTORI în lupta cu timpul şi cu timpurile, cu vremea şi vremurile, cu viaţa şi cu moartea.

Aşa cum au subliniat protagoniştii filmului şi vorbitorii de după proiectarea peliculei, care a durat 52 de minute, ar fi păcat ca acest „cuib de vulturi” să rămână nelocuit. Profesorul Sever Ursa este şi chiar poate fi mândru de strămoşii săi. Fiindcă de numele său se leagă două muzeze: „Liviu Rebreanu” de la Prislop şi „Cuibul visurilor” din Maieru i-am prezis odată că, cu timpul, va deveni el însuşi o piesă de muzeu. Din fericire prezicerea mea s-a realizat mai repede. Prin filmul Învingătorii imaginea sa şi activitatea desfăşurată la realizarea filmului va învinge deceniile şi poate chiar secolele.

Ion LĂPUSNEANU