Lechinţa

Seceriş la 30 de grade

Lui Teodor Mişca, lechinţenii îi spun în continuare „domn’ preşedinte”. Aşa s-au obişnuit şi acesta îşi poartă titlul de vreo 30 de ani. Şi înainte de 89 era tot preşedinte, la Colectiv. Îl vezi cât îi ziua de mare, pe căldură ori ploaie, pe bicicletă. N-are maşini scumpe, doar bicicleta, veche şi ea, îl mai poartă de la o tarla la alta. Merge mai greu acum, anii s-au adunat, dar Mişca Teodor se „încăpăţânează” să fie în frunte. În fruntea Asociaţiei Agricole „Înfrăţirea”. A fost printre primele asociaţii înfiinţate după ce proprietarii şi-au primit terenurile conform legilor funciare. Acum, asociaţia mai „trăieşte” fiindcă unora le este mai uşor să lucreze pământul împreună. Averea ei se ridică la 283 hectare, însămânţate cu diferite culturi. Aşa cum au hotărât şi cum hotărăsc în fiecare primăvară şi toamnă membrii asociaţi. În decursul anilor, unii s-au retras şi au dat terenul în arendă, alţii regretă dar, vorba preşedintelui Mişca, fiecare hotărăşte cum să-şi administreze suprafeţele de terenuri ce le deţine.

E vremea secerişului şi la Lechinţa. Nu este însă forfota de odinioară, când zeci de combine brăzdau şesurile şi colinele localităţii, la seceriş. Cu cele două combine, proprietatea asociaţiei, s-au recoltat aproape în totalitate cele 50 de hectare semănate cu grâu. Producţia este bună, ne spunea domnul Mureşan, responsabil cu cântarul (singurul care mai există se află în incinta Cramei). Obţinem în jur de 2800 kg la hectare. Avem şi două mijloace de transport, mai închiriem dacă avem nevoie în aşa fel încât secerişul să se termine cât mai repede cu putinţă. E caniculă, oamenii nu au unde să se răcorească, dar grâul trebuie adunat şi dat oamenilor. Asociaţia mai are în cultură 20 hectare cu orzoaică, 40 ha porumb, 4 ha cartofi, 2 ha floarea-soarelui şi restul suprafeţei este cu plante furajere. Din cantitatea de grâu obţinută se reţine cam 10% pentru plata unor cheltuieli, restul revenind proprietarilor în funcţie de suprafaţa ce o deţin în asociaţie. E bine şi aşa, spun mulţi dintre cei cu care am stat de vorbă, fiindcă dacă nu era asociaţia, suprafeţele rămâneau pustii, aşa cum sunt atâtea la ora actuală. Nu este uşor pentru Mişca Teodor şi Mariana Sângeorzan – contabilă, să administreze averea oamenilor. Lipsa sprijinului mai consistent din partea statului îngreunează desfăşurarea activităţii, mai cu seamă se simte nevoie dotării cu maşini şi utilaje performante. Cu toate acestea, la Lechinţa se gândeşte în viitor cu speranţa că se vor putea procura utilajele de care au nevoie, respectiv o combină, un tractor şi alte utilaje. Până atunci însă, la Lechinţa, la 30 de grade, se seceră. Căldura nu-i doboară, fiindcă cei de aici sunt obişnuiţi cu temperaturile ridicate, cu gândul însă la pâinea nouă ce o s-o pună pe masă.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5