Scandalul de mai ieri şi cel de azi pentru o poezie (1)

Arta poate fi mai periculoasă decât o adunătură de kalaşnikoave şi grenade. Aşa au considerat toţi tiranii lumii şi nu putem spune că nu aveau dreptate să se teamă de dinamita explozivă a unei poezii bine făcute sau a unui cântec luat de valul mulţimii. E greu să ne gândim că Revoluţia franceză de la 1789 ar fi izbândit fără „Marseieza” lui Roger de Lisle. E greu de crezut că Avram Iancu ar fi răzbit în fortăreaţa Apusenilor fără superbul „Deşteaptă-te române”-rostit cu drag la lumina focurilor de seară şi de care un pelerin francez se mira: „Ce cântec este acesta? Ce frumos răsună! Ce spune?”....
„Noi vrem pământ”...a lui badea George, hordouanul nostru, patetică motivare a revoltei ţărăneşti de la 1907, avea să-şi găsească un continuator neaşteptat în poetul Radu Gyr. Idealurile creştine, de dreptate şi patriotism l-au rătăcit între legionari pe acest îndârjit poet, Legiunea formula astfel de concepte înalte, dar nu s-a dat înapoi de la crime, ori crimele nu-s nici creştineşti, nici drepte, nici patriotice. Astfel, falimentul legionarismului a fost dat de faptele, nu de vorbele şi de idealurile afirmate, cu care au indus în eroare mulţime de oameni oneşti altfel.
Toate dictaturile au considerat că e bine să-l dăruiască pe Radu Gyr cu ani mulţi de închisoare: Carliştii, Antoneştii (nu Crin liberalul de azi), comuniştii -vreo şaisprezece ani. Cei din urmă l-au condamnat şi la moarte pentru „instigare la revoltă împotriva orânduirii socialiste” în 1968.
Numita instigare a făcut-o printr-o cutezătoare –la extrem- poezie. Deşi am fost şi mai sunt un paionat cititor de poezie universală, rar am aflat o creaţie atât de explozivă. „Marseieza” a fost scrisă dintr-o Franţă liberă, dar poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!” chema chiar dinăuntrul sitemului pe care voia să-l distrugă printr-o implozie socială. Să dăm câteva strofe ca „aperitiv din cele şase în total.
Se pare că vine în viaţa unor oameni o tărie care-i face să nu se mai teamă nici de temniţă, nici de gloanţe, nici de chinuri, nici de „moartea de care fug cei mulţi”- cum spunea un bătrîn călugăr.

„Nu pentru-o lopată de rumenă pîine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpşane
o claie de zări şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5