Satul Nepos în opera lui Liviu Rebreanu

              Itinerariul literar al operei lui Liviu Rebreanu cuprinde un număr însemnat de localităţi din judeţul nostru şi în mod deosebit din Ţinutul năsăudean.Un loc important îl ocupă satul Nepos cu vechea lui denumire  Vărarea. Scriitorul s-a simţit legat de această localitate prin faptul că în primăvara anului 1909 a lucrat câteva luni ca ajutor de notar la primăria comunei, după ce îndeplinise aceeaşi funcţie în Măgura Ilvei şi în Nimigea.

               Timpul relativ scurt petrecut aici, i-a oferit prilejul să cunoască viaţa satului şi să se confrunte cu unele realităţi ale timpului. Numele de Vărarea este prezent în nuvela ,,Cuibul Visurilor’’,deşi descrierea aparţine comunei Maieru pentru care nu există nici un dubiu privind identificarea  : cotitura căii ferate, chiar la intrarea în sat, prezenţa impunătoarei Măguri,etc.În romanul ,,Ion’’, Vărarea se confundă cu Luşca, fostul cătun din coasta Jidoviţei, astăzi cartier al Năsăudului, dar de fapt este  vorba de Nepos: ,,sat mare şi bogat, cu păşuni grase şi vite multe’’. Scriitorul a aşezat la loc de cinste în scrierile sale, chipul frumoasei dăscăliţe, Virginia Grivase, învăţătoare în Nepos, cea care va deveni prototipul Virginiei Gherman din romanul amintit.Din documentele de arhivă, rezultă că ocuparea funcţiei de ajutor de notar i-a fost mijlociă de către fostul învăţător neposan, Clement Grivase. Se spune că ,, a fost bine primit de către surtucarii comunei, care auziseră că este poet’’.Notarul Cîntăreanu,  cum îl botezase scriitorul în romanul său, care de fapt se numea Chibulcutean, îşi avea locuinţa în clădirea  Primăriei din Nepos, unde l-a găzduit şi pe viitorul romancier ,,într-o odăiţă bună , cu intrare separată, împodobită drăguţ de însăşi domnişoara Eugenia’’, fiica notarului, care îl cunoştea de la seratele din Năsăud.

.           Este cunoscut faptul că neposenii au fost într-un îndelungat proces de hotar cu saşii din satele învecinate : Pintic, Aldorf şi Iad, astăzi Slătiniţa, Unirea şi Livezile, proces care a fost însoţit de acte de violenţă în urma cărora au căzut multe victime. În volumul,, Mărturisiri’’, Rebreanu spune că a fost martorul acestor evenimente şi pentru că a intervenit ca jandarmii unguri să nu-i mai batjocorească pe ţărani, i-au fost adresate tot felul de ameninţări.

          Liviu Rebreanu  rămâne însă legat de Nepos printr-o idilă înnobilată de prezenţa învăţătoarei Virginia Grivase care a funcţionat la această şcoală între anii 1908-1918. Amândoi purtau în suflet un adânc sentiment de aleasă prietenie.  Se simţeau legaţi şi prin faptul că  aveau năzuinţe artistice. Virginia era poetă. Colabora la diferite reviste şi ziare din ţară :,, Cum să nu fi fost atras tânărul din Prislop, când ştia mai mult decât el despre literatură pe care râvnea s-o cunoască temeinic... ( Nicolae Gheran ).

         În toamna anului 1909, Liviu Rebreanu pleacă la Bucureşti, iar prietenia lui cu Virginia Grivase devine o amintire plăcută, chiar dacă iubirea lor a fost trecătoare. Şederea lui Liviu Rebreanu la Nepos n-a fost de lungă durată, dar prin ea, vechea Vărare a devenit nemuritoare.  În amintirea acestui eveniment, din iniţiativa directorului şcolii, pe faţada clădirii fostei primării din Nepos, în anul 2004, cu prilejul marii sărbători a satului, a fost pusă o placă comemorativă pe care scrie : ÎN ACEASTĂ CLĂDIRE A LUCRAT ÎN 1909, CA AJUTOR DE NOTAR, MARELE SCRIITOR LIVIU REBREANU’’