ȘANȚUL – Chemare străbună

În perioada sărbătoriri Centenarului Marii Uniri (1918 – 2018), comuna Șanț prin glasul Primarului, ing. Ioan Szabo și Consiliul Local, își cheamă fiii satului a doua zi de Sfintele sărbători Pascale – 9 aprilie 2018 (luni), la o întâlnire în care împreună să-și amintească de o lume săracă cândva, dar totuși foarte bogată și atunci și în prezent.
O lume care îmbracă haina istoriei în universalitatea vieții socio-economice, culturale, literar-artistice și de apărare – scut grăniceresc!
O lume a unei comune care a scris istorie în existența ei seculară făcând parte dintr-o aură de legendă prin „TEATRUL NESCRIS” și filmul „SATUL ȘANȚ”.
Șanțul este nucleul Teatrului nescris, care a ajuns celebru în țară dar și în Europa: inițiat de Constantin Iugan și Dănilă Alexa.
Cu ani în urmă, au pus în scenă prima piesă, o formă de exprimare populară unică, observată și apreciată de echipa de sociologi, condusă de marele savant Dimitrie Gusti, care desfășura cercetări de etnografie și folclor în perioada anilor 1935 – 1938, în comuna Șanț.
Practic, țăranii din sat, construiesc din mers, în timpul spectacolului o piesă de teatru a cărei acțiune se concentrează de regulă în jurul unui subiect.
Marele savant Dimitrie Gusti, care conducea Institutul Social Român în perioada anilor 1935 – 1938 a întreprins în comuna Șanț cercetări de etnografie și folclor, în urma cărora a realizat filmul „SATUL ȘANȚ”, primul de acest gen din țară, un document sociologic de o deosebită valoare științifică.
Dimitrie Gusti a vizitat com. Șanț de mai multe ori, a stat timp îndelungat culegând folclor și filmând o nuntă tradițională, mărturie prețioasă a obiceiurilor străbune.
Filmul a fost prezentat în foarte multe localități din țară și chiar în străinătate, la Paris, unde rularea filmului a făcut parte din programul artistic al Expoziției Internaționale, iar mai târziu în perioada anilor 1946 – 1947 a fost prezentat la New York de savantul Dimitrie Gusti într-o versiune de data aceasta sonorizată, cu ilustrația muzicală a lui Constantin Brăiloiu, participant activ la campania monografică efectuată în com. Șanț în perioada menționată.
Ca atare, com. Șanț a fost și este un izvor de tradiții culturale și folclorice „nepoluate” de influența altor popoare.
Com. Șanț, așezată între dealuri, la poale de munți, aflată pe drumul care unește Transilvania de Moldova, prin pasul Rotunda, nu este o comună oarecare.
Com. Șanț este dăruită de Dumnezeu cu foarte multe bogății:
- Bogății ale naturii: păduri, arbori, zăcăminte naturale, ape curgătoare aproape de izvoarele Someșului Mare, aici unde timpul parcă stă în loc.
Aici unde cadrul natural de vis, ce adăpostește păsări cântătoare și unde vibrează vântul înserării calde și liniștea sufletească care te învăluie, par rupte dintr-o poveste spusă de bunici.
Te ia dorul de satul de munte care cândva era plin de copii, iar dascăli parcă prea puțini.
Din acest colț de lume am răsărit și noi copiii acelor timpuri, dornici de a învăța carte, de a cunoaște lumea, de a ne pune în valoare talentul, priceperea și pasiunile moștenite, ajunși în prezent la vârsta înțelepciunii cu memoria încărcată de amintiri.
O altă bogăție sunt OAMENII, capabili și responsabili, oameni care își iubesc comuna, care prin formarea lor profesională scriu despre ea, îi cântă frumusețea, o fac de neuitat.
Despre com. Șanț s-au scris patru monografii de către fiii acestor meleaguri, completate pe parcurs de alte publicații și alte cărți, evocând în cronicile lor oameni și fapte de-a lungul vremii, cu elemente de detaliu în toate domeniile, plecând de la descrierile geografice, originea satului și proveniența denumirii „Șanț”, detalii socio-istorice, socio-economice, biografice, culturale și până la viața și preocupările locuitorilor.
Autorii acestor monografii și a altor documentări legate de viața com. Șanț, merită să fie amintiți: Mihail Domide – învățător și directorul Școlii Triviale Sângeorz-Băi, Pamfiliu Grapini – preotul satului, Florea Grapini – jurist, în 2003 editează „Cartea vieții părintelui Pamfil”, în care inseirează monografia părintelui apărută în anul 1903, valorificând cu acest prilej și conținutul „Jurnalului”în care părintele își descrie viața, Onisim Filipoiu – ilustru cărturar, Viorica și Septimiu Grapini – profesori, Dumitru Munteanu – scriitor, dir. Editurii „George Coșbuc” din Bistrița, Liviu Păiuș – prof. scriitor, jurnaliști profesioniști – Menuț Maximinian, Nelu Boldea etc.
Din com. Șanț s-au ridicat personalități de seamă, care prin demnitățile deținute la locurile de muncă, prin prestigiul câștigat au devenit cunoscuți și o dată cu ei, a devenit cunoscut și satul – locul de origine.
În comuna Șanț își are originea „Dinastia Moisilenilor”, înflăcăratul patriot al Marii Uniri (1918) ing. Enea Grapini, poetul și publicistul Lucian Valea, col. prof.univ. Aurel Domide –ȘĂNȚANUL – poet, Sabin Sas, ing. dr. în chimie, Director general al Direcției Industriei Chimice din Comitetul de Stat al Planificării Naționale (a revigorat industria în județul Bistrița-Năsăud, în perioada anilor 1960-1989), cetățean de onoare al orașului Năsăud, membru al Cercului Astra oraș Năsăud, Floarea Pleș, economist, șef contabil și președinte al Cooperației de Consum Zonală și Orășenească Năsăud, autor de Monografii, publicistică, poezie, președinta Asociațiunii pentru Literatura și Cultura Poporului Român – ASTRA- Cerc oraș Năsăud și mulți alții.

Din amintiri
Știu multe despre comuna mea natală – Șanț, cunoștințe acumulate prin lecturarea monografiilor, lecturarea de cărți, dicționare, alte publicații și din presă, dar mai ales amintirile acumulate prin trăirile personale, fiind fiică a satului.
- Nu pot uita casa copilăriei mele: străbunici, bunici, părinți, frați, educația primită, școală, rugăciune, preocupările gospodărești, perioada războiului (al doilea Război Mondial), evacuarea din sat la Feldru și multe alte amintiri.
- Ce poate fi mai frumos decât copilăria în casa cu mai mulți frați (6), cu mai mulți copii? Câte ghidușii, îmbrățișări, cântece, dansuri, zbenguieli, jocuri de tot felul, dar și câte înghionteli, ciupeli, strâmbăciuni, piedici și plânsete, toate acestea au făcut parte din copilăria mea, sunt de neuitat!
Pe vremea copilăriei mele nu existau atâtea jucării, nici mijloace de informare, nu erau calculatoare, televizoare, internet, nici locuri amenajate pentru joaca copiilor, cu toate acestea știam să ne jucăm frumos, eram destul de inventivi, ne confecționam noi unele jucării, ca de exemplu: mingile din păr de vită (hapucul), păpuși din cârpe, jocuri cu bețișoare din lemn etc.
Joaca adevărată era afară, în aer liber. Vara mergeam la scăldat, ne jucam de-a v-ați ascunselea, alergam până nu ne mai țineau picioarele. Iarna, indiferent de temperatura de afară, mergeam la săniuș, pe așa zisa pârtie, era un drum îngust care urca spre cimitirul satului și care era vis-a-vis de casa noastră.
La poarta cimitirului era o fierărie, proprietar badea Alexandru Frunză. Zis „Crico-Co” de etnie romă – țigan, înțelept, plin de umor, un bun meseriaș, singurul fierar din sat, un personaj de legendă a comunei. Doar o frază din fabulația lui: „Spre deosebire de omologul meu Sfântul Petru, care somează la poarta raiului fără să fi avut vreodată un client, pe când la poarta cimitirului unde eu veghez, intrarea este liberă pentru cei care și-au încheiat socotelile în această lume”.
Personaje de legendă a satului, cunoscute de noi copiii: Anuca lui Căndrilă, Cicșa Ilisie, Ianoș Dănilucă, Roman Vasile zis OȚET!
Erau sursa noastră de distracție (amuzament), de admirație, dar pentru unii și dispreț.
Anii de școală, cei mai frumoși ani din viața mea. Am terminat cinci clase la școala din comuna Șanț din care primii trei sub ocupație austro-ungare.
Ar fi multe de spus, dar trec la ce e frumos, amintindu-mi cu drag de învățătorii și profesorii care m-au învățat carte: Cosma Cotu – învățător și director de școală, care mai târziu mi-a devenit naș de cununie, Septimiu Grapini, Silvia Cotu, Ioan Grapini, Eliodor și Lucreția Deatcu, Valer Gliga și d-șoara Piroș, învățătoare în clasele a I-a și a II-a, făcea naveta de la Rodna.
Îmi amintesc cu mare drag de colegii mei de școală primară: Rodica Grapini, Voichița Mihai, Aurel Nacu, Viorel Scripet, cu ei am mers mai departe, am continuat studiile fiecare unde am dorit. Apoi, Viorica Nistor, Mihăilă Filipoi, LarionFilipoi, Maxim Moisil, Augustin Rogozan, Ilișca .....etc.
Amintiri mai triste: aveam vreo 6 ani când am fost evacuați la Feldru, se retrăgeau ungurii, veneau rușii. A intrat în casa noastră un ofițer ungur, a întrebat de tata, era plecat pe front, ajuns în Ungaria la Lacul Balaton.
Eram patru copii la poala mamei foarte speriați. Aveam un cățeluș negru, gălăgios, era iubirea noastră, îi spuneam pur și simplu „Cuțu”.
Ofițerul a cerut cățelul scoțând dintr-o valiză mâncare, produse alimentare: conserve, salamuri, dulciuri, biscuiți, umplând masa.
Strângeam pe mama de picioare să nu dea cățelul. Mama s-a uitat la noi, curajoasă parcă, a zis „Luați-l”.
A plecat ofițerul cu cățelușul, noi am început plânsul, iar mama cu lacrimi în ochi, se uita la alimente ca la o mană cerească, încrezătoare în Bunul Dumnezeu, încerca să ne potolească, asigurându-ne că peste câteva zile „Cuțu” se va întoarce, așa a și fost, după trei zile s-a întors.
Amintirile și poveștile sunt interminabile, trăim prezentul cu bucuria multor împliniri. O altă viață, alte condiții și șanse de dezvoltare în continuare.
Comuna Șanț rămâne izvorul tradițiilor culturale și folclorice, un loc aparte ocupându-l datinile strămoșești și portul popular purtat de săteni cu mândrie.
Comuna, s-a dezvoltat enorm prin construirea de obiective noi, unul dintre ele fiind și Centrul Multicultural care se inaugurează în 9 aprilie 2018.
S-a dezvoltat turismul existând două baze importante „Poiana Zânelor” și „Valea Blaznei” , precum și o pârtie de ski omologată.
Oamenii o duc bine, au asigurate locurile de muncă în firmele particulare care s-au înființat după 1989: prelucrarea lemnului, exploatarea zăcămintelor, în comerț etc.
Învățământul se ridică la un nivel superior, grație cadrelor didactice bine pregătite profesional.
Toate acestea și multe alte realizări au condus la creșterea unor indicatori economici și financiari, comuna având un buget sănătos, administrat bine de primar, în persoana ing. Ioan Szabo și de Consiliul Local.
De știut este faptul că, fără să cunoști trecutul, nu trăiești prezentul și nu vei face nimic pentru viitor, ca atare, să recunoaștem valorile trecutului având certitudinea creării valorilor viitoare.
Să întâmpinăm Centenarul Marii Uniri cu muncă, cu efort, cu realizări, cu iubire de neam și de patrie, să ne iubim țara, orașul, locurile, instituțiile și oamenii de lângă noi – să fim patrioți pentru menținerea unității naționale.