De 5 ori pe gânduri

Să luăm seama, să luăm seama, să luăm seama!

O buturugă, un chibrit, o mişcare a policelui, o scânteie, un banal virus, o sintagmă din două-trei cuvinte, apăsarea unui buton...iată o lume de mărunţişuri, dar cu putere distructivă înfiorătoare.
Dacă un conducător de stat cu putere nucleară, din cei care nu se despart de un mic geamantănaş, se hotărăşte să deschidă micul bagaj şi să apese butonul roşu, o catastrofă atomică poate înghiţi omenirea. Gest mic, dar cu efecte...
.O simplă scânteie poate declanşa explozii devastatoare, iar un neînsemnat chibrit poate aprinde codrii bătrâni de secole. Un virus (vizibil doar la microscopul electronic) ne poate răpi viaţa. Nu mai vorbim de proverbiala buturugă ce răstoarnă carul sănătos încărcat cu fân. Ciudat e că pe cât e mai încărcat carul, pe atât cresc şansele buturugii de a face prăpăd. O banală lamelă de titan, căzută de la un avion DC-10, care decolase cu patru minute mai devreme, la 25 iulie 2000, loveşte cauciucul avionului supersonic Concorde pe aeroportul din Paris. Cauciucul explodează violent, iar, o altă bucăţică metalică din jantă loveşte rezervorul de kerosen al avionului. Combustibilul se aprinde şi splendidul avion cu 100 de pasageri şi nouă membri ai echipajului se prăbuşeşte în flăcări peste cartierul Gnosse.
Şi câte vieţi dăruite de Creatorul Universului au fost răpite cu o simplă mişcare a degetului mare pe trăgaciul unei arme sau declanşatorul unei mine sau unui tun...
În fine, iată ce furtună violentă a iscat -deja celebra şi recenta- Hotărâre a Curţii Constituţionale: prin care o sintagmă din doar trei cuvinnte: „şi alte instituţii” – a fost declarată neconstituţională şi că acelea nu pot face ceea ce face Procuratura şi Poliţia cu rol de cercetare şi urmărire penală. Toţi cei cu probleme în justiţie şi alte „muşte pe căciuli” au aplaudat „în picioare” obstacolul pus în calea preaputernicului SRI, ce livra DNA-ului şi DIICOT-ului ascultări şi interceptări. Cealaltă tabără s-a întristat şi s-a pregătit să nu întrerupă munca anticoruptivă, făcând rost de „muniţie”, adică atitudini, glasuri şi de o Ordonanţă Urgentă.
Nicio biruinţă omenească nu este universal bună, ci mai-mereu peste tot –în sport, în politică, în ştiinţă sau spiritualitate- victoria unuia înseamnă înfrângerea sau tristeţea altuia. Facem o faptă bună? Bucurăm pe Dumnezeu şi îngerii, iar Vrăjmaşul se întristează şi se tânguie. Invers, ne apucăm de furat, întristăm pe Dumnezeu şi saltă de veselie Potrivnicul. Câştigă Simona Halep? Se întristează invinsa Makarova etc.
În straşnica şi neîncetata bătălie dintre Bine şi Rău, ce va ţine până la sfârşitul istoriei, lumea se va împărţi mereu de o parte sau alta, iar putere se văd a avea nu doar elementele mari ca dimensiuni şi importanţă, ci şi cele mărunte, neînsemnate, nimicurile, posedând putere îndeosebi distructivă şi la care trebuie să luăm aminte. Altfel, păţim ca la „Colectiv”, unde spunea cineva: ”la început, focul se putea stinge cu mţna”, dar lumea şi soliştii au râs, distrându-se foarte.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5