Roşia-Montana, aurul şi cianurile

Aurul, element chimic cu numărul atomic 79, greutatea atomică 197,2 gr., punctul de topire 1064 grade C, punctul de fierbere 2600 grade C. Metal galben-strălucitor, foarte maleabil şi ductil. Se găseşte în natură mai ales în stare nativă. Nu se oxidează în contact cu aerul şi cu apa, nu este atacat de aproape niciun acid. Funcţionează în stările de valenţă 1 şi 3. Se extrage din minereuri şi nisipuri aurifere, prin procedeul amalgamării sau cianurării. Aurul se numără printre metalele nobile şi în condiţiile producţiei de mărfuri, îndeplineşte funcţia de echivalent general, prin care se exprimă valoarea tuturor produselor. Folosirea lui în tehnică este foarte limitată. Este întrebuinţat de obicei aliat cu cuprul sau cu argintul, spre a-şi mări duritatea, la baterea monedelor, la confecţionarea bijuteriilor şi în tehnica dentară. În prezent, pentru extragerea din minereurile auroargentifere a celor două metale se folosesc, cu rentabilitate crescândă, amalgamarea şi cianurarea. Amalgamarea foloseşte un compus al mercurului – numit amalgam. Randamentul depinde şi de gradul de mărunţire a minereului – existând amalgamarea internă, făcându-se paralel cu măcinarea şi amalgamarea externă sau pe mese. Cianurarea, procedeu cu randament mai mare – folosindu-se soluţii diluate de cianură de sodiu, de potasiu, de calciu, în prezenţa oxigenului. Cianurile sunt săruri ale acidului cianhidric, foarte otrăvitoare, mai ales cianura de potasiu. Mai mult, în cianurare se foloseşte cianura de sodiu, fiind mai ieftină.

Referitor la răspândirea pe plan mondial, european şi naţional a zăcămintelor aurifere, este bine de ştiut următoarele: marea majoritate sunt legate de filoanele regiunilor neovulcanice, de regulă sunt situate la adâncimi mai mici, uşor de exploatat şi cu randament mai mare în cariere, deci, prin decopertare. Continentele cu cele mai mari rezerve sunt Africa, mai ales Republica Africa de Sud, Ghana, Republica Zair, America de Nord – Statele Unite ale Americii, Canada şi Mexic, Europa – Rusia, România, Suedia. România, al doilea stat din Europa, după Rusia, ca resurse şi producţie de aur, existând două zone importante de resurse – Munţii Apuseni şi Maramureş, adică Munţii Oaş, Gutâi-Ţibleş. În prima zonă – Munţii Apuseni, resursele cele mai mari se întâlnesc la: Roşia Montana, Bucium, Gura Barza, Baia de Arieş, Certej – Sacaramb, Musariu Aurul, la Roşia Montana s-a extras şi prelucrat, prin mijloace nepoluante de peste 2000 de ani, de pe timpul vitejilor noştri strămoşi daci. Cea de a doua zonă, Maramureş, cu resurse mai reduse la: Sasar, Ilba, Herja, Cavnic, Baiut, dar şi vechime mult mai mică faţă de prima zonă.

Printre cele mai vechi centre de extracţie a aurului se numără şi Roşia Montana, unde metalul preţios s-a prelucrat de pe timpul dacilor şi romanilor. Azi există argumente-dovezi materiale că aici, în „patrulaterul aurifer” al Munţilor Apuseni, încă din secolul al VI-lea i en., trăiau agatarsii, buni cunoscători a prelucrării aurului din nisipurile aurifere.

În prezent, Roşia Montana este o comună situată în nord-vestul judeţului Alba, în alcătuirea ei intrând 16 sate: Roşia Montana, Balmoseşti, Bildeşti, Bunta, Carpiniş, Coasta – Henţii, Corna, Curaturi, Dăroaia, Garda – Bărbuleşti, Gura Roşie, iacobeşti, Ignăteşti, Soal, Ţarina şi Vartop.

Pe resursele auroargentifere de la Roşia Montana, poate şi din alte perimetre, a pus ochii, încă de peste 10 ani, prin Proiectul minier Roşia Montana, Gold Corporation (RMGC), care este o asociere între compania canadiană Gabriel – Resources şi statul român, prin compania Minvest – Deva.

Ca bun cunoscător al zonei, la care în prezent se referă Proiectul RMGC şi a efectului cianurilor asupra componentelor mediului înconjurător, a avantajelor şi dezavantajelor economico-sociale, mă declar împotriva acestui proiect. Precizez în sprijinul acestei păreri numai câteva argumente:

- Acţionarul majoritar al Proiectului RMGC nu are expertiza corespunzătoare în activitatea minieră, fiind înfiinţată special pentru acest ambiţios proiect.

- Zăcămintele auroargentifere de la Roşia Montana, fiind mai aproape de suprafaţă, ar urma să fie exploatate în carieră, prin decopertare, deci, cei patru munţi care azi străjuiesc localitatea vor fi aruncaţi în aer, lăsând în urmă cratere pe o suprafaţă de peste 200 de hectare.

- Activitatea de minerit ar afecta în total 1258 hectare, inclusiv prin defrişarea a 235 hectare păduri.

- În cei 15 ani de exploatare ar fi prelucrate 215 milioane tone de minereuri, prin utilizarea a 200.000 tone de cianuri, peste 13.000 tone cianură de sodiu anual.

- La decopertare ar urma detonarea zilnică a 10 tone dinamită şi circulaţia neîntreruptă a camioanelor de 150 tone, aceasta ducând la un adevărat infern greu de suportat.

- Deşeurile provenite din procesul tehnologic conţin metale grele şi componente de cianuri. În total, calculele arată că se vor forma peste 200 milioane tone deşeuri, care ar fi stocate într-o vale, în dosul unui baraj de piatră, înalt de 180 m. Pe o suprafaţă de 360 hectare se formează un iaz de decantare, fără a fi impermeabilizat. Deşeurile, în felul acesta depozitate, vor mări riscul poluării apelor de suprafaţă şi a pânzelor freatice, pe lângă poluarea aerului. Barajul şi deşeurile periculoase, depozitate, vor persista secole, iar în cazul unor avarii se pot produce poluări catastrofale.

- Valea în care ar urma să fie amplasat iazul de decantare adăposteşte o localitate, Valea Cornei.

Nu întâmplător am evidenţiat numai câteva efecte periculoase ale cianurilor asupra componentelor mediului înconjurător, ci în cunoştinţă de cauză. În a doua parte a anilor ’50, fiind student al Facultăţii de Biologie - Geografie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, am lucrat nemijlocit cu cianuri de sodiu şi potasiu, alături de entomologi cunoscuţi, cum ar fi: profesorul universitar dr. Vasile Radu, membru corespondent al Academiei Române şi conferenţiar universitar dr. Zachiu Matic, la prepararea şi conservarea unor specii de lepidoptere şi coleoptere, pentru Muzeul de Zoologie a amintitei universităţi. Cu ocazia respectivă mi-am dat seama de efectele deosebit de periculoase a cianurilor asupra vieţuitoarelor: plante, animale şi oameni.

Am reţinut din Proiectul Roşia –Montana Gold Corporation, ca lucrările pregătitoare şi de extracţie vor dura 15 ani, din care pregătitoare 2 ani. Numărul locurilor de muncă în perioada de început – adică faza pregătitoare-construcţie 2300, iar în faza de exploatare 880. Beneficii totale pentru economia României ar rămâne, ar fi cu ceva peste 4 miliarde dolari.

Comparând efectele negative cu cele pozitive, balanţa înclină puternic spre primele, adică defavorabile României. Aşa stând lucrurile, să mai lăsăm zăcămintele de aur de la Roşia Montană pentru generaţiile viitoare. Poate că cei ce vin vor încredinţa extracţia şi prelucrarea acestor resurse unor companii naţionale, preocupate mai mult de rentabilitate şi de protecţia mediului.

prof. Lazea P. Ştefan, Spermezeu

Comentarii

02/02/12 12:20
Vizitator

Faceti o mizerie de propaganda pt cativa lei pe care-i ciuguliti, va vindeti f ieftin.
Cianura e otrava!

27/01/12 00:02
Vali

Cattimp statul are beneficii pe langa cel de castigator majoritar de pe urma afacerii, totul este bine din punct de vedere economic. Daca si partea de mediu e buna, trebuie sa i se dea drumu

26/01/12 18:48
lucian.amp

hai frate ca toata lumea are o parere despre asta.tristetea e ca toti strigatorii prin piete nu gandesc mai mult decat cel mai fraier din multimea aia.e la moda sa protestezi,dar cand vine vorba sa argumenteze,toti o baga p-aia cu distrusul naturii...natura se strica si prin munti,dar toti se duc la munte si lasa dezastru in urma lor fara pic de remuscare.

26/01/12 18:45
Corina E.

eu stiu ca in secolul nostru, cianurile nu sunt atat de dezastruoase. sunt tari care le folosesc cu succes si nu s-au inregistrat cataclisme. cred ca in articol aspectul economic e tratat cu partinire... asta e, toti spun povestea asa cum le convine.

26/01/12 18:23
Anda

ai dreptate, valer. Proiectul ne poate ajuta si din punct de vedere economic, el generand 1% din PIB-ul Romaniei. Si pretul aurului creste constant, trebuie sa profitam de aceasta resursa, parerea mea.

26/01/12 12:56
Calin

totusi procedeul mineritului cu cianuri e cel mai modern si sigur disponibil, cel putin asta spuneau recent expertii de la Comisia Europeana. Iar in UE e extrem de strict reglementat, de aia e folosit si de scandinavi. Iar de pe proiectul asta avem foarte mult de castigat, 4 miliarde ar intra doar la bugetul de stat, in economie impactul total a fost estimat la 19 miliarde de dolari.

26/01/12 12:21
valer

Acest proiect ne poate ajuta economic foarte usor, mai ales ca pretul metalelor a crescut destul de mult fata de 2008 de exemplu.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5