RODICA FERCANA şi poezia patriotică

Virginia Brănescu

„Eroi au fost, eroi sunt încă/Şi vor fi-n neamul românesc”, a spus poetul iar versul a devenit odă şi imn cântat la mormântul eroilor care şi-au jertfit viaţa pentru libertatea ţării.
Rămân în galeria eroilor din istoria noastră, întâi domnitorii, care au dovedit prin faptele lor ataşament faţă de popor, curaj şi bărbăţie în lupta contra duşmanilor, sau pentru unitatea românilor într-o ţară mare. Eroi sunt şi vrednicii bărbaţi, ostaşi care au căzut în luptele pentru apărarea ţării, ca generalul Dragalina, generalul Bălan şi alţii.
Dar femeile? Istoria ne vorbeşte despre eroina de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu, singura femeie înrolată, care a luptat pe front, fiind comandantă de pluton şi care a murit în timpul luptei.
Azi femeia poate fi profesionistă, dar menirea ei de bază rămâne să fie aceea de soţie şi mamă, ţara având nevoie permanentă de noi schimburi tinere în rândul populaţiei.
Remarcăm în rândul femeilor poet o nouă voce lirică şi care într-un volum de 153 de pagini, cântă patria şi poporul nostru: Rodica Fercana, telceană şi membră a Ligii Scriitorilor din România.
Volumul DIN DRAGOSTE DE NEAM ŞI GLIE (Ed. Ecou Transilvan, 2017) cuprinde capitolele: „ Cântul gliei”, „Poeme pentru Ţara Năsăudului”, „Poezia de atitudine şi reflexivă”, „Cinstire Armatei Ţării” şi „Varia”.
Am remarcat faptul că poeta Rodica Fercana cântă dorul de glia străbună, de ţinuturile natale, dar rămâne şi admiratoarea eroilor ce au căzut în luptele pentru apărarea ţării. Întâmplător i-am dedicat şi câteva versuri cu îndemn: „Încercaţi doina străbuna/Ea-i istorie şi cânt/Patrioticu-i veşmânt/ Vă va acorda lin struna!” . Şi undeva în volum, doamna mărturiseşte că vorba mea i-a devenit ” profeţie şi îndemn”, care urmând-o (zic eu) i-a adus şi nişte premii, deloc neglijabile.
...” Rodica Fercana trăieşte un puternic sentiment al locurilor natale, care îi hrăneşte fibra iubirii de ţară, de glie, de neam, cultivată cu convingere”... ne spune în „Prefaţă” doamna profesoară Antonia Bodea, preşedinta cenaclului „Artur Silvestri” din Cluj.
Remarcăm încă de la început poemul „Sub mantia poeziei”, în care poeta îşi defineşte menirea şi harul:” Savurez încă roua din miere/A toamnei care m-a legat/Să port bucurie dar şi durere/Sub mantia poeziei ce m-a-mbrăcat.”
O frumoasă expunere a legăturii poetei cu locurile natale apare în „Eu şi glia străbună”: „...Picioarele mi s-au prins în rădăcini/ Înfipte adânc în dacica glie,/ Iar vânturile (...) m-au mlădiat,/dar nu m-au smuls” (pag 14).
„Limba noastră cea străbună” devine în poezia Rodicăi Fercana „Giuvaer ce străluce–n inimă” (pag. 15), iar „Botezul României” aduce elogiile sale, care vede în patria străbună ...”Aur de Apuseni”, „Sudoarea ţăranului român”, „Arta meşteşugărească”, „Poarta Sărutului”, „Muzică divină”, „Invenţii”, „Straie înflorate”, „Horele”, dar şi „Proză şi poezie”, naşi fiind „Armata ţării (...) care şi-a lăsat sânge într-a ta glie/Pentru a nost’ hotar şi-o liberă soartă” (pag. 18).
Poemele „Dor de Eminescu”, „Ograda cu brazda de trifoi”, „ Bistriţa, burgul de altădată”, „Poemul Unirii”, „Glasul gliei”, confirmă mereu legătura poetei cu locurile natale, devenite „patria mică”.
Capitolul „Poeme pentru Ţara Năsăudului” ne aduce în atenţie satul Telciu, vatră străbună, (cu ocazia zilei Telciului) şi totodată un îndemn adresat poeţilor de a se uni în jurul „marelui Coşbuc „. Aspecte din munca pe ogoare găsim în „Cununa grâului”. Capitolul a devenit un mare poem al slăvirii dorului de locurile natale: „Am împletit salbe de cununi/Să le atârn în casa mea/La fiecare iconiţă/S-arate de un’ mi-e calea” (pag 53) „Năsăudul”, „Tricolorul”, „ Poem rodnean”, „ Coşbuc”, sunt tot atâtea motive pentru a-şi revărsa în versuri fierbinţi simţirea, dragostea nestăvilită pentru „mica patrie”, Ţara Năsăudului.
Capitolul „Poezia de atitudine şi reflexivă” aduce mai ales exprimarea în cuvinte alese a dorului de întregire a patriei cu ţinuturile pierdute.
Capitolul ”Cinstire Armatei Ţării” este un bun prilej de glorificare prin ode a eroilor căzuţi în luptele pentru neatârnare. De asemenea găsim aici şi o „Odă rezerviştilor militari”.
Deşi femeie, doamna Rodica Fercana s-a dovedit, prin patosul exprimării dragostei de neam şi ţară, a fi un fel de „bun ostaş al cuvântului eroic”
Volumul are coperţile realizate pe un mare tricolor din care se desprinde chipul autoarei, îmbrăcată într-un minunat costum naţional năsăudean, fapt care ne îndeamnă şi mai mult la lecturarea volumului sus-amintit.
Felicitări autoarei!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5