Reflecţii…

Viaţa omului pe pământ este marcată de numeroase momente. Două par însă mai deosebite – începerea şi sfârşitul ei. Progresele înregistrate în domeniul cunoaşterii fiinţei umane au dat posibilitatea intervenţiei omului prin intermediul ştiinţei şi tehnicii şi în aceste domenii. Dacă în privinţa începerii vieţii, intervenţia omului a făcut progrese remarcabile, în privinţa sfârşitului ei progresele sunt mai puţine (mai ales prin amânarea momentului şi alinarea unor suferinţe fizice). Din punct de vedere religios, sfârşitul vieţii înseamnă despărţirea sufletului de trup, trupul se va întoarce în ţărâna din care a fost făcut, iar sufletul intră în veşnicie. Cu trupul care rămâne în pământ ştim bine ce se întâmplă, sufletul însă, care nu este materie, se bănuieşte că părăseşte pământul, parcurgând mai multe etape: despărţirea de trup, primirea de către îngeri în mod diferit pentru drept şi păcătos, trecerea prin vămile văzduhului, judecarea faptelor fiecăruia, aşteptarea pentru judecata de apoi petrecută în prezenţa şi apărarea îngerilor ori în chinuri, alături de draci. Sfârşitul fiecăruia vine atunci când e potrivit fiecăruia, după o perioadă mai scurtă sau mai lungă în care s-a putut progresa în bine sau în rău, în funcţie de faptele fiecăruia, de capacitatea şi dorinţa de a se prezenta în faţa judecătorului suprem cu fapte bune sau rele săvârşite pe parcursul vieţii.
Pentru toate fiinţele umane, sfârşitul vieţii este un lucru cert, tainic, rămâne ceea ce urmează după acest sfârşit. Graniţă între timp şi eternitate, între ceea ce ştim şi ceea ce nu ştim, limită între vechi şi nou, sfârşitul vieţii aduce cu sine necunoscutul veşniciei, iar taina şi necunoscutul ce îl înconjoară determină nu doar teama de acest sfârşit ci şi de suferinţele fizice cu care este de cele mai multe ori asociat.
Toţi oamenii vor să ajungă în rai, nimeni însă (cu mici excepţii) nu vrea să moară. După ce am parcurs cea mai mare parte a vieţii şi ştiu că… mult a fost, puţin a mai rămas…, în nopţile cu lună plină, când somnul se lasă uneori aşteptat… mai şi reflectez…
prof. Augustin Rus

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5