Război și Pace

             Revista România literară se remarcă demult prin opiniile pertinente pe care le vehiculează în paginile sale cercetând și căutând soluții la diversele probleme administrative și politice ale țării. În prezentul număr abordează în termeni exacți și serioși „războiul lui Putin” – cum îl numește Nicolae Manolescu – mașinăria cruntă de luptă a rușilor contra rușilor, a slavnicilor contra pravoslavnicilor sub comanda directă a Kremlinului putinist și, recent, a bun-de-afurisitului patriah Kiril al rușilor. Acum lupta e dusă cu secera, ciocanul și crucea ridicate împotriva Ucrainei și implicit a întregului Occident. Iată câteva fragmente desprinse din opiniile de neclintit ale unor scriitori contemporani de vârf:

            Mircea Mihăieș: Scopurile lui Putin au fost triple: regândirea zonelor de influență, împiedicarea NATO de a-și plasa armele, chiar și defensive, prea aproape de granițele Rusiei și, poate punctul cel mai important și cel mai puțin analizat, distrugerea modelului democrat de conducere (în Ucraina și nu numai – n.m., V.R.). Ucraina e coșmarul lui Putin. Ea reprezintă dovada vie că liberal-democrația e viabilă, așa cum s-a văzut încă pe vremea protestelor din Piața Maidan. De aceea, pentru Putin e vital să îngenuncheze Ucraina, pentru a-și dovedi sieși că democrația care s-a întins până la granițele nefericitei lui țări poate fi înfrântă. Există și un al patrulea scop, mai puțin vizibil, dar ușor de identificat: transformarea Rusiei în protectorul tuturor regimurilor seduse de practicile dictatoriale. Putin s-a descurcat de minune de fiecare dată când a avut de-a face cu autoritățile sângeroase din Asia, Africa, America de Sud sau din alte părți ale planetei. Et pour cause: aveau același limbaj și aceleași interese – perpetuarea nestingherită a puterii absolute. Adică ridicarea fărădelegii la rang de politică oficială de stat (s.m.). Punând cap la cap aceste elemente, se poate spune că țelul lui Putin nu e doar să refacă harta fostei Uniuni Sovietice. El visează și la revigorarea defunctei Internaționale Comuniste, cu scopurile și titulatura schimbate: Internaționala Teroristă!

            Alexandru Călinescu: Există niște constante ale propagandei care s-au menținut peste ani. Una din ele e tema luptei pentru pace. Uniunea Sovietică și-a atribuit din totdeauna rolul țării ce apără pacea, opunându-se capitaliștilor fără scrupule care ațâță la război. După 1945 și după ce a ocupat țările din Centrul și Estul Europei, Kremlinul a proclamat existența „lagărului păcii”. O lozincă din acei ani, scandată cu sârg la defilările de 23 august și 7 noiembrie, arată o dată în plus că Uniunea Sovietică își lua, și aici, partea leului: „URSS, BASTION AL PĂCII E!” Vreme de decenii, „lupta pentru pace” a fost o obsesie pentru Uniunea Sovietică și pentru sateliții ei. Pompând mari sume de bani, Kremlinul a organizat congrese mondiale pentru pace, a înființat Consiliul Mondial al Păcii, a editat în mai multe limbi (inclusiv în românește) o revistă cu titlul „Pentru pace trainică, pentru democrație populară” (simpla parcurgere a titlului îți tăia curiozitatea să citești revista). Au fost racolați scriitori și artiști occidentali, unii comuniști declarați, alții simpatizanți, unii sinceri, alții atrași de „recompensele” pe care Kremlinul le distribuia cu generozitate. (Asemeni se petrec faptele de zeci de ani în Europa și America – n.m., V.R.) ... Nu e de mirare, așadar, că Putin declară, în cea mai autentică tradiție orwelliană, că soldații ruși au intrat în Ucraina pentru a aduce pacea și liniștea după care tânjea o populație ținută în captivitate de o șleahtă de naziști (s.m., V.R.)!

            Nicolae Manolescu: Și dacă coborâm, pentru o clipă, la plevușca politică dâmbovițeană, ce spuneți despre discreția de pe scena publică a partidului AUR și a lui Simion însuși de când cu războiul? Sau a lui Călin Georgescu?... Ce a declarat ipochimenul (la Realitatea plus, n.m.)... România trebuie să fie o țară neutră, iar NATO a greșit provocându-l pe Putin, care, Doamne sfinte!, își iubește patria cu ardoare. Ce e drept, n-a mai spus că ucrainenii se bombardează singuri ca să poată da vina pe Putin. A spus-o senatoarea al cărei nume m-am jurat să-l trec sub tăcere - și nu oriunde – ci la Vama Siret, într-o convorbire cu câțiva refugiați ucraineni. Spre lauda ei, presa nu i-a preluat vorbele... Pe Simion îl așteptam toți să pledeze cauza Republicii Moldova, acum când bombardamentele rusești se aud la Chișinău. Tăcere. Sau vechile jurăminte că nu sunt ceea ce crede tot omul cu un pic de minte că sunt... (Cum se spune, că nu sunt pro-ruși, nici antisemiți. Aș, de unde?! – n.m., V.R.)!

            Mai opinează percutant/ obiectiv Gabriel Chifu.