Rămas bun, domnule profesor Grigore Marţian

„Se aude o tăcere!”, şi asta nu ca urmare a unei întrebări adresate de domnul diriginte, profesor Grigore Marţian, la orele de limba şi literatura română, ci ca urmare a trecerii acestuia în eternitate.
Deşi, am fost ultima generaţie pe care a avut-o în calitate de diriginte (promoţia 1996 – XIII E educatoare), acest lucru nu a făcut decât să ne ofere din înţelepciunea vremurilor de altă dată. Ne-a condus paşii în timpul celor cinci ani de liceu spre a descoperi frumuseţile şi ineditul meseriei de educatoare; ne-a oferit din vasta sa experienţă profesională, formându-ne în primul rând ca oameni şi apoi, ca formatori ai primelor vlăstare: preşcolarii.
Aşa… îngrijind copiii altor mame, v-aţi dedicat întreaga viaţă formându-ne caracterul, fără a lua în calcul efortul depus în acest sens, timpul pe care ni l-aţi dedicat ori de câte ori am avut nevoie, impetuozitatea adolescenţei noastre aţi ştiut cum s-o finisaţi şi mai ales, să ne insuflaţi dragostea pentru lectură.
Odihniţi-vă în pace, domnule profesor, alături de Coşbuc şi Rebreanu pe care i-aţi apreciat şi citat de-a lungul carierei.

Azi, ca un sfânt dintr-o icoană veche,
Blând ne răsai cu faţa ta blajină,
Cu zâmbet bun, cu ochi cuminţi şi limpezi,
Strălucitori de lacrimi şi lumină.
Cu tine-aduci atâtea nestemate
Din îngropatul vremilor tezaur,
Şi amintirea-n ţara ai ne poartă,
Cu pas încet, în carul ei de aur…
(Dascălul, Octavian Goga)

Crina Clapou
inspector învaţământ preprimar
Inspectoratul Şcolar Judeţean Bistriţa-Năsăud

Comentarii

03/05/14 22:31
Ionela

Da, datorită d-nului profesor Marțian am citit toate cărțile posibile în perioada liceului, ceea ce m-a ajutat foarte mult în carieră. Dumnezeu să-l ierte!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5