Puterea gândului 16 – Energia gândurilor se poate măsura?

În "Puterea gândului 9 – Timpul linear, doar o iluzie?" am argumentat că întreg universul este format doar din gânduri, în care dimensiunile trecutului există ca amintiri şi dimensiunile viitorului ca idei, iar momentul din prezent se identifică ca un punct infinitezimal de mic pe care niciodată nu-l putem atinge. Lumea, văzută din acest punct de observare se prezintă ca “realitate materială”. Dar ce exact este “un gând”? Lăsând deoparte întrebarea, dacă creierul produce gândurile noastre sau dacă doar le filtrează. Deocamdată analizăm pur şi simplu cum se defineşte un gând pe baza teoriei pe care am dezvoltat-o în acest serial până acum. Un gând se deosebeşte prin două trăsături: conţinutul - sau subiectul la care ne gândim - şi încărcătura emoţională. Emoţia care însoţeşte subiectul este o măsura pentru intensitatea gândului, iar subiectul însuşi îi dă energiei o anume direcţie: Săgeata arată ori spre ideile, visele sau aşteptările noastre din dimensiunile viitorului, ori spre amintirile, experienţele şi traumele din dimensiunile trecutului. Fiecare gând formează un canal de energie între suflet (sau aspectul tip Ego, focalizat pe prezent) şi ştiinţă, o imagine care se află în viitor sau în trecut. Canalul se întăreşte cu fiecare repetiţie a gândului, până când subiectul urmează să se realizeze pe plan fizic. În cuvinte simple: Cu cât ne gândim mai mult la ceva şi cu atât mai puternică este emoţia, cu atât creşte probabilitatea ca gândul să se materializeze.

Mecanismul sună uşor în practică, dar este destul de complicat, pentru că gândurile, de obicei, sunt încărcate cu mai multe aspecte emoţionale, care intră în interferenţă între ele. Rezultatul brut este energia gândului, având o anume calitate (frecvenţa undei) ca şi cantitate (amplitudine). Un gând încărcat cu multă speranţă, dar în acelaşi timp cu dubiu sau vinovăţie, poartă energiile ambelor aspecte, care se anihilează parţial sau chiar total. De exemplu, dacă îţi doreşti ceva care contrazice moralul tău – de pildă: o prietenă nouă care ţi se potriveşte foarte bine şi te inspiră, chiar dacă încă nu ai terminat relaţia cu prietena actuală, mai plictisitoare - gândul se încarcă cu energia pozitiva a speranţei, iar în acelaşi timp cu energia negativă a vinovăţiei. Rezultatul depinde de intensitatea emoţiilor pe fiecare aspect. Intensitatea emoţiei este uşor de înţeles, iar calitatea ei trebuie definit un pic mai detaliat.

Simplificând, se poate spune că orice emoţie, care te lasă să te simţi bine, are o calitate pozitivă - bucurie, inspiraţie, iubire, uimire - iar dacă te simţi prost, jenant, invidios sau neglijat, atunci calitatea emoţiei este în mod evident slab. Cercetătorul-pionier din domeniul de conştiinţă umană, psihiatrul american David Hawkins, are o abordare mai deosebită pentru a defini calităţile energiilor care însoţesc gândurile. Hawkins a descoperit cum se poate măsura efectul lor dăunător sau benefic asupra omului, folosind o metoda din Kinesiologie. Principiu se bazează pe teoria că fiecare traumă cauzează o mică întăritură la anumiţi muşchi (acelaşi lucru îl susţin şi şamanii Kahuna din Hawaii, vezi: "Puterea gândului 14 – Energia conştiinţei, boala şi vindecarea”). Dacă omul se confrunta cu un gând care îi aduce aminte de o traumă din trecut, atunci muşchiul indicator (de obicei se foloseşte muşchiul delta) reacţionează slab. Din contră, la un gând benefic, muşchiul răspunde cu putere. Hawkins a pornit cu ideea să testeze calităţile energiei gândurilor abstracte, precum iubirea, pacea, curajul, ura sau ruşinea. Pentru acest lucru, cercetătorul a definit o scală de la 1 până la 1000, cu scopul de a atribui fiecărui gând o valoare energetică. Experimentul se derulează în modul următor: cercetătorul întreabă persoana testată "dacă existenţa simplă, fără conţinut emoţional reprezintă valoarea 1 pe scală, atunci ar fi puterea iubirii mai sus decât 200?" Dacă muşchiul indicator a persoanei reacţionează puternic, răspunsul este considerat ca un "da". Atunci se poate continua cu întrebările "iubirea este mai sus decât 300?" şi "iubirea este mai jos decât 350?”. Prin reacţii pozitive sau negative pentru fiecare întrebare, se poate apropria de valoarea precisă. Surpriză, după experimentul lui Hawkins, fiecare persoană reacţionează în acelaşi mod, independent de educaţie, experienţă sau situaţia socială! Experimentul a fost reluat peste zece de ani şi repetat de alţi cercetători cu succes. Rezultatul ne prezintă o hartă pentru calitatea energiei conştiinţei în felul următor: Cele mai dăunătoare energii pentru oameni sunt ruşinea şi înjosirea cu valoare de 20, urmărit de vinovăţie şi distrugere (30), apatia, lipsa de speranţă şi resemnarea (50), necaz, supărare şi disperare (75), frica şi retragerea (100), lăcomia şi oprimarea (125), furie, ură şi agresivitate (150), mândrie şi dispreţuire (175). Începând cu valoarea de 200, energiile se schimbă spre calităţi benefice pentru oameni, efectul pozitiv crescând spre vârful scalei. Prima energie pozitivă este curajul, cu valoare de 200, urmărit de încredere, neutralitate şi libertatea cu 250, după aceea intenţia şi optimismul cu 310, iertarea şi acceptarea (350), raţiunea, înţelepciunea şi sensul (400), iubire şi bunătate (500), bucurie şi îndeplinire (540), pace şi iluminare spirituală (600), şi stări de iluminare mai sus, care nu mai pot fi descrise cu cuvinte (700-1000). Rămâne mult de spus despre energia conştiinţei umane... iar data viitoare aruncăm o privire la fenomenul conştiinţei dintr-un unghi total diferit în "Puterea gândului 17 – Plantele care citesc gândurile".